Jung a introdus conceptul de umbră. În cuvinte simple, umbra este acea parte din psihicul nostru pe care, la un moment dat al devenirii și educației noastre, nu am mai acceptat-o și am refulat-o. Din acea clipă, nu am mai considerat-o ca fiind a noastră, găsind mecanisme să o „uităm“. Interesant este cînd vedem caracteristicile astea la altcineva. O acuzăm pe acea persoană de deținerea lor și ne face plăcere să facem asta: cîtă vreme credem că sînt la acel om, e puțin probabil să fie la noi. Ne putem crede imaculați. Cu cît îl acuzăm mai mult pe celălat, cu atît sîntem mai curați.
Însă inconștientul știe că nu e așa. Iar partea clivată, umbra, se va răzbuna mereu în interior pentru că nu e primită la masa conștientului. Și, de-aici, neliniște. Singura cale, ar spune Jung, este unirea contrariilor: a umbrei cu conștientul.
Foto: Mitoș Micleușanu
Usor de spus. Cum poti sa ajungi la umbra-ti proprie si, mai ales, cum poti sa o unesti cu…inconstientul? Si, ma intreb:, tot ce vedem ca defecte in ceilalti se traduce invariabil in defecte nerecunoscute ale noastre? Sau, suntem mai atenti, mai sensibili, la defecte pe care le avem noi insine, de fapt? Asta vrea sa puna teoria asta?
Oana, mulțumesc pentru vigilență. Evident, era vorba despre unirea umbrei cu conștientul.
Referitor la ultima întrebare: vorbim despre un fel de vase comunicante. Dacă împarți o trăsătură cu o persoană, intr-un anumit moment, cu cât accepți, conștient, mai puțin că ai acea trăsătură cu atât o vei supraevalua la celălalt.
Multumesc. Nu am fost vigilenta, pur si simplu incerc sa inteleg ceva din toata aceata lume complicata a psihanalizei.
Umbra contine acele aspecte care au fost refulate, neadmise si care uneori pot avea si un caracter pozitiv, de ex. spontaneitatea copilului reprimata educational in copilarie. Cand vorbim de umbra personala ne referim atat la aspectele pe care le constientizam cat si la cele de care nu suntem constienti. O integrare totala a umbrei nu este posibila, cel mult putem sa constientizam acele trasaturi care tin de umbra personala si sa ne asumam raspunderea pentru ele. Asta duce la impacarea cu sine. 🙂
Umbra din noi, de Verena Kast este o carte foarte buna pe acest subiect.
Cred ca daca am fi constienti in permanenta de efectul de umbra am putea uni cele 2 laturi ale psihicului dar intrebarea mea este: o trasatura de caracter, o umbra este ceva ce dobandim, nu ne nastem cu ea intr-o oarecare masura iar noi o refulam; cum facem sa scapam de ea pe aceeasi cale pe care am dobandit-o fara sa o ascundem in sifonier?
Cand am inceput sa mi recunosc propria umbra, m am uitat mai intai la mine la acctiunile pe care le faceam si duceau la x evenimente neplacute sau sentimente si dupa ce mi am recunoscut propriile slabiciuni, rautati si minusuri din personalitatea mea. Dupa ce am sa zicem acceptat asta ceilalti care ma oblindeu mi a fost mult mai usor sa inteleg.
Felicitari pentru demers!
Exact asa este, recomand pe aceasta idee cartea lui Debbie Ford (Partea intunecata a cautatorilor de lumina). Si mai am o rugaminte Dobro, pentru emisiunea Sinele invinge, daca l-ai putea avea ca invitat pe Adrian Nuta (recomand cartea Inchisorile Invizibile) care m-a coplesit pot spune cu termeni pe care nici un alt psiholog nu i-a explicat atat de bine. Si o alta sugestie ar fi sa faci o emisiune si despre psihodrama. E foarte tare site-ul si ma bucur ca exista acest mod de interactiune cu radio-ul. Spor in continuare!
“Partea intunecata a cautatorilor de lumina” e o carte scrisa de un coach care nu surprinde decat superficial conceptul de umbra.
De acord, dar prezinta lucrurile intr-o lumina pe care nu am intalnit-o pana acum. Prima data cand am citit despre proiectiile negative in acest fel. Sunt sigur ca exista multe perspective pe care nu am apucat sa le patrund.
Debbie Ford are o atitudine faina….in umbra vede un diamant ascuns in noroi, ce trebuie adus la lumina…este o atitudine, cred, eficienta, de integrare a umbrei in constient…..recomand video The Shadoww effect…scuze pentru calitate…..https://www.youtube.com/watch?v=p5mPdtigMio
Am facut o regresie ezoterica in care am fost intrebata ,ce vad ce percep?? Nu vede- am nimic dar mi- a venit sa spun.. o umbra !Sa fie vorba despre aceasta umbra ??? Subconstientul meu a vrut sa ma atentioneze sa fiu atenta la aceasta umbra ???
Citește și
Din aceeași categorie
Scrise de...
Producător de muzică. Muzician al producției.
Om bun la toate, dar mai ales la marketing.
Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.
Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.
Cu vocea și chitara la degetul mic.
Master Shifu în ale istoriei.
Spirit critic. Regizor.
LogOutist profesionist.
Scandinavi din România.
Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.
Spirit ludic și gastronom liric.
Muzică. La Control.
Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.
Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.
Iubitor de păsări și alte animale.
noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem
Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.
Știrist. Cinefil convins.
Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.
Stăpâna hohotelor de surâs.
Antlover: pe urmele furnicilor.
Războinic de tot RîSSul.
Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.
Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.
Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.
Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.
Muzician de cuvînt.
Profă de Română de România.
De la Guerrilla de Dimineață până seara.
Cogito Ego Sum.
Spirit multifuncțional, atins de Febre39.
Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.
Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)
Liniștitor, fără efecte.
Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.
Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.
Îndrăgostită de toate cele care nu există.
Maestru biciclofonist.
Iubitor de fluturi.
Poetă, librar şi încă ceva.
Progresare humanum est.
Cu știința-n sânge.
Zînă online. Dar și offline.
Vinyl, Rum, Tapas & Wine