1999 – 2002, din sertarul cu frunze
Ceasornicaru-şchiop-şi-pisica este numele unei doamne care locuieşte singură, în Braşov. Doamna Ceasornicaru-şchiop-şi-pisica are o fată de douăzeci şi nouă de ani pe care o cheamă Vânzătorul-de-butoaie-şi-câinele-comprimat. Ea locuieşte împreună cu soţul ei, domnul Ploile-nu-se-mai-opresc şi fetiţa lor Primăvara-este-atât-de-frumoasă-încât-mi-se-face-pielea-de-găina. Doamna Ceasornicaru-şchiop-şi-pisica lucrează la fabrica de ţesături. Singura ei prietenă este doamna Florile-sunt-atât-de-minunate-încât-merită-să-exişti.
Într-o dimineaţă, doamna Ceasornicaru-şchiop-şi-pisica a venit la lucru şi a întrebat: “A venit cumva doamna Florile-sunt-atât-de-minunate-încât-merită-să-exişti sau n-a venit?”. Portarul, un bărbat zgribulit de nefericire, a luat aer în piept şi i-a răspuns: “Mult stimată doamnă Ceasornicaru şi cum o mai fi acolo că-mi ies din minţi nu alta… în fine, ţin să vă anunţ că doamna Florile-sunt şi aşa mai departe, a avut un accident de circulaţie şi din păcate, a murit!” Doamna Ceasornicaru-şchiop-şi-pisica a încremenit şi a scăpat florile pe care le-a adus, fiindcă era ziua de naştere a doamnei Florile-sunt-atât-de-minunate-încât-merită-să-exişti.
