La începutul săptămânii am lansat ultima temă a celui de-al cincilea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: “La metrou, i-am auzit vocea. M-am întors și…” – continuă povestea.

Concursul se încheie astăzi, 17 martie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineața de mâine, 18 martie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai jos este unul din textele finaliste.

***

La metrou, i-am auzit vocea. M-am întors și… gândurile mi s-au oprit aici. Era vocea mea. Îmi spunea că în orașul în care am crescut eu, un oraș mic, aflat la poalele unor dealuri și munți, nu există metrou. Dar asta nu este o problemă pentru tine, cititorule, pentru că te invit să-ți aduci o bicicletă și să pornim într-o plimbare. Presupun că te-ai săturat să tot călătorești cu metroul. Apropo, nu ai nevoie de bilet.

Beneficiul cel mai frumos al acestui oraș este că, pentru a scăpa de stresul zilnic și de construcții, nu-ți trebuie mai mult de 25-30 de minute de mers pe jos ca să găsești un petic de pâmânt perfect – ca un scaun, de unde să cucerești cu privirea vârfurile munților din depărtare. Multe amintiri frumoase mă leagă de acest oraș. Mi-amintesc de serile din luna august, în care pur și simplu stăteam și priveam cerul, de pe cetate sau de pe stadion, încercând să prind o stea căzătoare.

 De la intrarea în oraș, o să mergem înainte pe strada principală. Zona de la intrare în oraș este o zonă formată din blocuri. Ea reprezintă zona nouă a orașului. În această zonă am locuit, m-am jucat, mi-am făcut prieteni și am mers la școală. Partea asta a orașului pot s-o desenez oricând din memorie. Urmărind în continuare strada principală, o să ajungem la stadion, primărie și gară. În zona de la primărie se ține un festival toamna. La acest festival i-am văzut pentru prima dată pe cei de la Phoenix, Vița de Vie sau Cargo. De la gară, ne întoarcem pe stradă și o să ajungem la o zonă cu case. În acestă zonă se simte cel mai frumos miros de pâine. Majoritatea oamenilor din oraș cumpără pâine de aici. Atât de bună este. Chiar și eu, când eram trimis după pâine, rare erau dățile să mă întorc cu ea acasă neîncepută.

Pedalăm mai departe printre case și ajungem în piața de sus. Îmi amintesc că de aici mi-am cumpărat majoritatea perechilor mele de blugi. Din acest loc putem vedea dealul cetate. Poate, la întoarcere, dacă nu suntem așa obosiți, putem urca până în vârf. Mai ales că seara o să avem o priveliște frumoasă de acolo, de sus. Urcăm din nou pe biciclete și continuăm pe strada principală. La zona denumită Podul Roșu, ne oprim să luăm o decizie. Aici este o bifurcație importantă: dacă alegem dreapta, mergem pe Râul Mare; dacă alegem stânga, mergem pe Râul Mic. Foarte simplu. Pe oricare drum alegi să mergi, zonele o să fie din ce în ce mai sălbatice și mai frumoase. De aici, începe urcarea spre munții pe care i-am cucerit cu privirea la început.

Propun să ne oprim aici cu turul. Ne mai trebuie energie și forță pentru a urca pe Cetate. Te felicit pentru că ai rezistat până aici. Poate pe parcursul plimbării te-ai întrebat: Dar cum se numește acest oraș? Ei bine, este foarte simplu. Nu trebuie decât să te oprești la prima literă de la fiecare stație de metrou:

Costin Georgean

Unirii

Grozăvești

Izvor

Republica

Sursă foto cover aici.