Pentru că îmi găsesc inspirația în orice e legat de natură sau societate, I mean inspirația bahică, vreau sa vă povestesc cum la un banal concert cu mici și bere din Herăstrău nu m-am putut abține la o paralelă cu lumea vinului, de fapt cu lumea în care trăim (vinul fiind doar o fațetă a comportamentului uman).
Am constatat, cu surprindere, calitatea performance-ului unei formații italiene specializate în concerte tribute to Queen. Sincer, nu am făcut un research înainte iar la fața locului am descoperit multă pasiune și mult talent la acești băieți, în special la solistul ce reușea să mă transpună în pielea unui participant la concertele de pe Wembley din anii ’80.
M-am bucurat, așadar de show, dar fără să vreau am filozofat puțin: Freddie e unic și e aproape imposibil să-l imiți. Deși satisfacția unui show tribute a fost mare, totuși nu poți retrăi magia care face pe unii fani să plutească (sau chiar sa leșine) atunci când sunt în fața scenei unui idol. Pentru că despre Freddie wikipedia zice așa: ”his known vocal range extended from bass low F (F2) to soprano high F (F6). He could belt up to tenor high F (F5). Biographer David Bret described his voice as “escalating within a few bars from a deep, throaty rock-growl to tender, vibrant tenor, then on to a high-pitched, perfect coloratura, pure and crystalline in the upper reaches“
Freddie Mercury, lead singer of British rock group Queen, performing on stage at Wembley Stadium during the Live Aid concert. / 13th July 1985.
Acum citiți pe diagonală descrierea acestui vin:
”Un vin musculos și, totuși, atât de bine definit și armonios; un pic închis și reticent la început, dar se deschide încet și seducător, evidențiind frumoase nuanțe de liliac, ceai de trandafir, pietre zdrobite și camfor pe fond de crème de cassis, cireșe negre, afine sălbatice și cafea mocca, plus adieri de tămâie și fum de lemn. Pe palatin, este pur și simplu electric, încărcat cu o energie și o profunzime a aromelor care par să sfideze eleganța și natura eterică a corpolenței sale medii; tanini super copți, denși și foarte fin granulați care încadrează ferm miriada de licăriri de fruct și florale. Acest Saint-Estèphe are o simetrie seducătoare și o mineralitate impecabilă. Sfârșitul persistent, cu tente de tutun, depășește lejer 60 de secunde. Un vin monumental, un adevărat reper pentru Cos d’Estournel, care va produce nu ani, ci zeci de ani de plăcere.”
Aceleași caracteristici ale excelenței care sunt de natura să-ți creeze emoții puternice; le regăsim și în vin și în arta, dar și în gastronomie precum și în multe alte domenii. Putem să le urmărim și să le ”consumăm” sau putem să ne mulțumim cu second best; pentru care nici nu avem un corespondent în limba româna, pentru că e mai mult un concept, acela în care „anything less than the best is a felony” cum zicea marele poet Înghețată pe băț.
Iar vor zice unii: ”bine ca ești tu deștept!” sau ”decât bolnav și sărac mai bine bogat și sănătos” (quote: Divertis, în zilele mari), dar mă gândesc că totuși, cine evită să înțeleagă excelența va ajunge ca în final să nu o recunoască, sau mai grav, să o confunde cu opulența (gratuită, de multe ori – știți voi, gratuită, nu gratis)
Dacă în unele cazuri, precum Ferrari sau alte tehnologii state of the art, accesul la excelență e destul de greu, imposibil pentru mulți dintre noi, cei fără conturi pline, gândiți-vă că dacă aveți ureche muzicală și ceva habar despre calitate puteți descoperi un mic Freddie pe care să-l ascultați prin concerte ieftine până devine mainstream și ajungi să te bați pe bilete cu cei care aleargă doar după brand și nu prea recunosc aurul prin noroi. Nu vă mai zic că la vinuri e și mai mare satisfacția când reușești să identifici excelența într-un vin cu mult înainte de a deveni brand și a costa o avere. La fel în cazul în care priceperea te ajută să estimezi corect potențialul de învechire: cumperi câteva cutii din acel vin, uiți de el în pivniță și apoi privești cu satisfacție cum se bate lumea, efectiv, pe cele câteva sticle rămase, care au mai și evoluat pe culmi greu de atins de către un alt vin tânăr, oricât de machiat ar fi (și sunt, azi, sute de substanțe cu care poți corecta și îmbunătăți un vin)
Vă îndemn, așadar, la un consum cumpătat de vin, dar asumat, divers, cu implicare emoțională (chiar, nici nu știți cum e să dibuiești un vin mai vechi, în spatele rafturilor, să constați că a evoluat superb și că nu mai ai de unde să faci rost de încă o sticlă pentru că ai luat-o pe ultima rătăcită și că trebuie să savurezi momentul așa cum e, fără să te gândești imediat să capitalizezi de pe urma lui).
Consumul exclusiv de branduri dăunează grav diversității și uneori calității vieții.
