0
50
100
Live
Acum: Musica Libre
99 de secunde cu Matei Oprina și Mădălina Pavăl

– Bună, Mădălina!

– Bună!

– Tocmai ți-am ascultat în premieră melodiile despre dor, cântate la Conservator cu orchestra și nu numai, felicitări!

– Mulțumesc mult!

– Cam ce și mai ales când ai de gând să faci ceva cu melodiile tale?

– Proiectul în sine se numește „Cată-ți dorule alt loc”, chiar în seara asta la concertul pe care l-am avut am primit o idee să facem un concert la Sala Radio pe 30 iunie. Sper să se concretizeze și… va urma.

– Ce stil de folclor românesc îți place cel mai puțin?

– Eu, într-adevăr, sunt din Suceava, îmi place foarte mult partea bucovinească a folclorului, dar în Transilvania se cântă cu noduri, în Bucovina se cântă cu influențele noastre, cu floricelele ălea super dulci, cu graiul în care în loc de „a fi” spunem „a hi”, în Muntenia, la fel, au întinderile foarte speciale, nu… îmi place la fel de mult.

– Care e cel mai vechi dor de-al tău?

– Dorul de pământ.

– Ce cuvânt ai observat că-ți place cum sună foarte mult atunci când îl cânți?

– „Spune-mi, dor, ce ai cu mineee”… cred că „spune-mi”. E cumva un dialog între mine și dor, e ca și cum aștept un răspuns care nu cred că va veni sau… ține tot de noi. „Spune-mi„ mi se pare un cuvânt destul de puternic.

– E dorul un sentiment plăcut?

– Da.

– Ok, și atunci de ce îl alungi, practic, în melodii?

– Nu în toate piesele îl alung. E, într-adevăr, un dialog cu dorul, de multe ori spunem „Dorule, tu știi ce știii”… el cumva e acolo, adică vorbește din noi. Nu-l alung.

– Și ultima întrebare, dacă un animal ar fi capabil să simtă dorul așa cum îl simți tu, ce animal crezi că ar fi ăla?

– Fluturele.

– De ce fluturele?

– Pentru că trăiește doar o zi.

Vezi articol
Japonia nu-i a noastră. E a uriașilor urmașilor lor.

Sunt mulți uriași într-o țară în care chiar și eu, la 177 de centimetri ai mei, mă plimbam printre pietoni ...

Vezi articol
Care pe care alegorice

Aș fi încântat dacă aș fi primit și eu în rândurile voastre, ale celor ...

Vezi articol
Invitație la somn, pe muzică clasică

Când auzi pe cineva spunând despre o piesă sau despre un album că “te ...

Vezi articol
Câte vieți, câte tristeți…

Facerea de bine, glorie jupâne! Ce contact cu lumea reală au suspușii? ...

Vezi articol
Ana-Maria Chetreanu / Dorința – a fost, este, va fi!

La începutul săptămânii, am lansat noua temă a concursului Vocea Ascultătorului: Cum vă ...

Vezi articol
Stand-Up Poetry cu Mihaela Teleoacă @ Guerrilla LogOut

Actrița Mihaela Teleoacă a urcat în Mansarda Radio Guerrilla ...

Vezi articol
99 de secunde cu Matei Oprina și Ioana Marchidan

– Alo?

– Bună, Ioana, Matei sunt, de la Guerrilla.

– Hei, salut! Stai așa să mă duc de-aici că e gălăgie. Așa!

– Miercuri e din nou o reprezentație a primei producții Grivița 53, spectacolul A.A.A., să fie bine îți urez!

– Mulțumesc! O să fie, sunt convinsă.

– Tu ce rol joci în el?

– Spectacolul ăsta este despre relații, despre iubire. N-am un rol anume, deci n-am un personaj cu un nume anume, pur și simplu trec prin mai multe stări în ceea ce înseamnă o realție. O relație cu o persoană.

– Și din câte am înțeles te ocupi și de coregrafie…

– Exact! Bine, eu cu Chris colaborăm de foarte mult timp, îmi place foarte mult pentru că ea, în spectacolele ei, nu folosește doar pur și simplu cuvântul ci face un fusion între multimedia, dans și teatru.

– De ce e dansul contemporan atât de ciudat?

– Hahahaha! Ua-ua-ua-uaaa, hehe…

– Serios.

– Pur și simplu, dansul în general este un limbaj mai abstract, atunci de-aia oameni cumva îl categorizează sau așa în zona de… nu știu… ciudat. Corpul este singura dovadă concretă că noi existăm pe Pământul ăsta, deci de ce să fie ciudat să comunici cu corpul?!

– Ce mișcări crezi că e cel mai ok să folosești dacă nu știi să dansezi și nu vrei să te faci de râs?

– Poți să te miști doar cu o mână, poți să te miști doar cu un picior, e o chestie foarte liberă. Nu trebuie să ne fie jenă să ne mișcăm. Mișcarea face bine, ne vinecă.

– Dacă nu e muzică, de ce ai nevoie să poți dansa?

– De bătăile inimii.

– Și ultima întrebare, ce dans celebru crezi că e cel mai dramatic?

– Cred că este butoh. Știi butoh dance, care vine din cultura japoneză, din cultura asiatică, cu măștile alea și cu grimasele alea pe care le au pe față, parcă de durere și-așa, mi se pare foarte trist. Butoh, cumva, exprimă așa, o durere foarte mare.

Vezi articol
Ultimele melodii
Live
Mmm Mmm Mmm Mmm
crash test dummies
acum 4 min
Point Of View
db boulevard
acum 8 min
I Love You
woodkid