Istoria artei nu există. Nu în mod concret, palpabil, ca narațiune sau arhivă oficiale. Există, în schimb, o pluralitate nesistematizabilă de istorii ale artei care, începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și până în prezent, au însoțit – și însoțesc – arta în desfășurarea ei istorică. O pluralitate de istorii ale artei într-o permanentă și vie reformulare. Asemenea artei înseși.
Cu certitudine, istoria artei este, în schimb, o splendidă ficțiune. Sau, poate mai bine spus, o infinitate de ficțiuni. Un fel de „film”, multiplicat la infinit, mai lung sau mai scurt, mai complex sau mai simplu, mai frust sau mai subtil, regizat – mai bine sau mai prost – de fiecare dintre noi, din trecut, prezent și viitor. Surogate ale unei realități inaccesibile, asemenea ficțiuni au marele avantaj de a depăși realitatea însăși, în măsura în care pot fi mai documentate, mai complete, pot (re)compune situații plauzibile chiar dacă nicicând reale. Și, mai ales, pot reconstitui ansambluri de opere de artă niciodată juxtapuse ca atare.
O aproximare concretă a acestui tip de ficțiune este expoziția de artă. Le am în vedere, desigur, pe cele organizate de marile muzee ale lumii, expoziții de artă europeană construite fie în jurul câte unui subiect / concept, fie în jurul unei opere individuale, fie pentru a ilustra o epocă / etapă istorică. Din ce în ce mai spectaculoase, mai opulente, mai ambițioase – și chiar, în ultima vreme, mai „imersive” – expozițiile de artă din marile muzee sunt, asemeni istoriei artei, un fel de călătorii imaginare, plonjee ficționale în trecut.
***
O sumedenie de expoziții formidabile sunt accesibile, în această perioadă, la un city-break distanță, în capitalele Europei (pentru a ne limita la bătrânul continent). Am încercat un „top patru” profund subiectiv, pe care îl voi prezenta, succint, în ordine inversă:
Expressionists: Kandinsky, Münter, and the Blue Rider
25 aprilie – 20 octombrie, Tate Modern, Londra
https://www.tate.org.uk/whats-on/tate-modern/expressionists
După mai bine de 60 de ani, la Londra va fi inaugurată o expoziție dedicată grupului „Der Blaue Reiter” (Călărețul albastru), constituit la München după 1910, în jurul lui Vasili Kandiski, Franz Marc, August Macke, Gabriele Münter și Alexei Iavlenski, și care a însemnat o splendidă ofensivă expresionistă, rapid suprimată, însă, de izbucnirea Primului Război Mondial. Peste 130 de exponate – în principal împrumutate de la Lenbachhaus, München – vor încerca să reconstituie atmosfera acelor ani.
Caspar David Friedrich. Unendliche Landschaften
19 aprilie – 4 august, Alte Nationalgalerie, Berlin
https://www.smb.museum/en/exhibitions/detail/caspar-david-friedrich/
Așa cum afirmă și titlul, această expoziție invită la o imersiune în infinitatea peisajelor lui Caspar David Friedrich (1774–1840). În lumea lui, marcată de melancolie, sublim, neliniște metafizică, contemplativitate. Organizată pentru a aniversa un sfert de mileniu de la nașterea artistului, expoziția reunește peste 60 de tablouri și peste 50 de desene, într-un eveniment de o anvergură fără precedent.
Frans Hals
16 februarie – 9 iunie, Rijksmuseum, Amsterdam
Frans Hals Exhibition – Rijksmuseum
Frans Hals (1582–1666) este cel de-al treilea mare artist olandez al „secolului de aur”, alături de Rembrandt van Rijn și Johannes Vermeer. A fost cu certitudine cel mai pasionat portretist al veacului său, reverberându-l într-un stil unic și o tușă inconfundabilă, în portrete – individuale, de familie, de grup, de banchet etc. – pline de energie și vitalitate. Din opera sa, ni se oferă acum o selecție de circa 50 de tablouri, cumulate din varii instituții muzeale internaționale.
Paris 1874. Inventer l’impressionisme
26 martie – 14 iulie 2024, Musée d’Orsay, Paris
https://www.musee-orsay.fr/fr/agenda/expositions/paris-1874-inventer-limpressionnisme
Probabil cea mai spectaculoasă expoziție de artă europeană a momentului marchează, la Paris, 150 de ani de la prima expoziție a grupului impresionist (15 aprilie 1874) și, implicit, de la debutul unui curent în siajul căruia urmau să fie antrenate toate marile „revoluții” de după 1900. Cu o scenografie exuberantă, încercând pe alocuri să refacă atmosfera ticsită de „Salon”, expoziția asamblează circa 130 de exponate, parte dintre ele incluse chiar în acea expoziție inaugurală.
***
Asemenea expozițiilor, și în bună măsură nutrite de ele, cursurile de istoria artei pot fi „vehiculele” unor călătorii formidabile. Un astfel de curs – Introducere în Istoria artei europene – este oferit de Fundația Calea Victoriei, începând din 7 mai, în șase întâlniri săptămânale online, de câte două ore. Traversând o geografie vastă (Europa Occidentală) și o cronologie substanțială și intensă (cinci secole), acest curs introductiv oferă o sistematizare potențial utilă, contribuind de asemenea – ne place să credem – la stimularea apetitului pentru vizitarea expozițiilor și muzeelor internaționale. La un city-break distanță. Pentru propria ficțiune.
Cosmin Ungureanu este curator de artă europeană, specializat în istoria şi teoria artei şi arhitecturii europene (secolele XV-XVIII), expert acreditat în pictură şi grafică europeană.
