Pe numele de fată Sebastian Ciprian Vrînceanu, Memo voia să se facă musafir cînd era mic și a ajuns printr-o coincidență fericită să lucreze la radio. Face asta de la 18 ani. Conform traumelor din copilărie, recuperează acum scutirile închipuite la sport și plimbările lungi cu bicicleta, de fapt, bicicletele, la un nivel ușor fanatic. Îi place să… mâncare, și asta se vede. Dar îi place în același timp și să… mișcare. Iar asta nu se vede. Plânge la filme și e bucuros că poate să facă asta. S-a lăsat de fumat înainte de a fi la modă, și-a lăsat barba să crească înainte de a fi la modă, a avut hobby-uri înainte de a fi la modă și a stat fără să lucreze aproape trei ani înainte de a fi la modă. Asta l-a ajutat să prețuiască libertatea și să nu uite niciodată cât de important e să faci lucruri care-ți aduc fericire, bucurie.
Nu e un tip la modă. Îi place să râdă și să-i facă și pe alții să râdă. Asta deși pare ursuz. A început să facă lucruri care să-i asigure un loc în memoria celor din jur și se implică în tot felul de proiecte sociale. Și-a facut chiar și un ONG unde dezvoltă proiecte ce implică activități pentru copii în special. Și își face timp și să scrie la revista lui online, bikefm.ro, despre MTB, ciclism de șosea, triatlon, escaladă, drumeții etc. Asta când nu e cu colegii din echipa de ciclism cu același nume pe undeva prin natură.
