Există un moment în sezonul de alergare când asfaltul începe să pară prea îngust. Temperaturile scad, lumina se schimbă, pădurea capătă alte culori, iar potecile de munte devin din nou locul în care kilometrii se măsoară altfel. În România, toamna vine și cu un calendar de trail running care merită urmărit. Sunt curse diferite ca profil, dificultate și atmosferă, dar care au același lucru în comun: te scot din ritmul obișnuit și te obligă să fii atent la fiecare pas. Pentru următoarea perioadă, trei dintre ele ies în evidență.
Weekendul ăsta pe 26 septembrie, Zărneștiul devine din nou punctul de întâlnire pentru alergătorii care vin să facă turul Pietrei Craiului. Maratonul Piatra Craiului ajunge la ediția a XIX-a și propune un traseu devenit deja clasic de 39,7 kilometri, cu 2.250 de metri diferență pozitivă de nivel. Este una dintre acele curse despre care nu poți vorbi doar în kilometri și diferență de nivel. Traseul trece prin locuri pe care mulți alergători de munte le cunosc deja după nume: Fântâna lui Botorog, Casa Folea, La Table, Șaua Funduri, Plaiul Foii sau Colțul Chiliilor. Piatra Craiului nu îți oferă prea multe momente în care să uiți că ești pe munte. Poteca se schimbă, ritmul se rupe, urcarea cere răbdare, iar coborârea îți cere atenție. La final, cei aproape 40 de kilometri se simt diferit pentru fiecare alergător.
Pentru cei care nu sunt pregătiți pentru maraton există Cros Diana, cu 12,5 kilometri, iar cei mai mici au propria competiție, MPC Junior. MPC este, poate mai mult decât multe alte concursuri, o întâlnire între generații de alergători. Pentru unii este o cursă de performanță. Pentru alții, o provocare personală. Pentru mulți, pur și simplu o zi în care muntele devine stadion.
Săptămâna viitoare , pe 3 octombrie, traseul se mută în Bucegi. OMU Marathon pleacă de la Castelul Bran și urcă până la Vârful Omu, la 2.505 metri. Proba principală are 40,9 kilometri și 2.978 de metri diferență pozitivă de nivel. Aproape 3.000 de metri de urcare schimbă complet discuția despre ritm. Nu mai este suficient să știi cât poți alerga pe plat. Trebuie să știi cât poți urca, cât poți coborî și, mai ales, câtă energie îți trebuie pentru următorul kilometru. În Bucegi, vremea poate deveni un factor important. La peste 2.000 de metri, o zi perfectă de toamnă poate arăta complet diferit față de dimineața de la Bran.
OMU are însă și variante pentru cei care nu vor să își petreacă aproape întreaga zi pe traseu. SCARA Skyrace are 24 de kilometri și peste 1.800 de metri diferență de nivel, iar POARTA Cross propune 11 kilometri și aproximativ 420 de metri urcare. Indiferent de probă, ideea rămâne aceeași: pleci de la Bran și intri treptat într-un peisaj în care alergarea devine secundară, iar muntele începe să dicteze ritmul.
Pe 17 octombrie, Azuga Trail Race închide această succesiune de curse de toamnă. Și o face cu o ofertă suficient de largă pentru aproape orice tip de alergător. ATR L30 are 29,4 kilometri și 2.090 de metri diferență pozitivă, ATR M21 ajunge la aproximativ 21 de kilometri și 1.330 de metri urcare, iar ATR S11 este varianta pentru cei care vor o experiență mai scurtă. Există și Urechea Run, un vertical pe Sorica, precum și probe dedicate copiilor și o cursă Family Walk & Run. Azuga are astfel o altă filosofie decât primele două curse. Nu trebuie să vii aici pentru a demonstra ceva. Poți să alegi traseul în funcție de forma din ziua respectivă, să alergi împreună cu prietenii sau să transformi concursul într-un weekend de munte. Iar dacă alegi L30, aproape 30 de kilometri și peste 2.000 de metri de urcare sunt suficienți pentru un ultim test serios înainte ca sezonul rece să schimbe din nou regulile jocului.
Piatra Craiului, OMU și Azuga au profiluri diferite. Prima vine cu istorie și un traseu devenit clasic. A doua împinge alergătorul spre zona alpină și către una dintre cele mai cunoscute cote din Bucegi. A treia pune accent pe varietate și pe ideea de comunitate. Dar toate trei spun același lucru despre alergarea montană: timpul nu este singura unitate de măsură. Uneori contează cât de bine ai gestionat ultima urcare. Alteori, faptul că ai rămas pe picioare după o coborâre tehnică. Poate fi momentul în care ai ajuns la un punct de belvedere și ai uitat pentru câteva secunde că ești într-o cursă. Iar uneori contează pur și simplu că ai terminat. Pentru că, odată cu toamna, alergarea pe munte își schimbă ritmul. Și poate tocmai de aceea merită să lași pentru o vreme ceasul să spună mai puțin și poteca să spună mai mult.
