Marți ne-am întâlnit la #ROZ cu arhitecta și designerul Eliza Yokina. Punctul de plecare al întâlnirii a fost cel mai recent proiect al său: designul expozițional pentru „Transilvania | Extravaganza”, retrospectiva Ștefan Câlția, deschisă la fosta Mănăstire a Ursulinelor din Sibiu. Alături de o echipă dedicată, Eliza a transformat un monument din secolul al XV-lea, aflat în ruină, într-o experiență profundă, printr-o amenajare reversibilă și o curte în care a fost recreat un colț din Șona, satul natal al pictorului. Dincolo de acest dialog cu arta, am parcurs povestea ei personală: de la copilăria în Bulgaria natală, pe malul Dunării, la Vidin, și studiile de la București, până la proiectele de referință semnate cu SYAA și Cumulus, unde este partener fondator. Eliza mărturisește că cele mai semnificative proiecte ale sale au stat mereu la granița fragilă dintre arhitectură și orice altceva.

Tocmai de aceea, am vorbit despre credințele ei puternice, de la implicarea în “De-a Arhitectura” și “ARDI”, până la dorința de a le arăta oamenilor că o casă se poate renova „ca la carte” și că felul în care arată spațiul comun este o responsabilitate care ne aparține tuturor.