Un fel de jurnal, 3 zile de festival, cam 2 luni de muncă intensă și 1 an de gânduri și frământări.
Sunt Iulian. Totul a pornit de la dragostea mea pentru București și pentru casele care plâng. În 2008 m-am mutat pe str. Mătăsari în ceea ce a devenit curând Home Mătăsari – un loc în care am descoperit locuirea în comun – la etaj, deschizând parterul casei pentru oraș prin expoziții, concerte, conferințe, ateliere. Astăzi ducem mai departe inițiativa socio-culturală, ne mai zicem și Mătăsari 1.7, am făcut un parteneriat cu 8pt – Performance Theatre și ne jucăm din ce în ce mai mult. Așadar… nu întâmplător strada Mătăsari.
Femei pe Mătăsari la un ceai.
Abia ce-l cunoscusem pe Iulian. Lansase Asociația Beneva, nu știu cum mă convinsese, dar mă convinsese repede că face și că o să facă și mai multe. Mi-era clar, băiatul ăsta (cu fes ciclam și bicicletă portocalie) n-avea simțul realității – glumesc/nu, nu glumesc. Lucram în agenție la vremea aceea. Știam că dacă vrei să faci un proiect, primul lucru pe care-l verifici e bugetul și de la buget pornind te apuci să desfășori, să vezi cât și ce poți visa. Și vine Iulian și spune “Hai să facem un festival. Îl visez noaptea. Închidem Mătăsari, scoatem în stradă ce avem la Home, mai chemăm artiste cu proiecte, facem concerte, facem…”
Buget? ZERO!!!
Zero buget, dar mulți și buni prieteni
Și uite așa am convins-o pe Florentina că o să facem să fie bine.
#foreverfriends
Nu știu de ce am așteptat 8 ani să vorbim despre prietenie. Am vorbit rând pe rând, ediție după ediție, despre femeie și pasiunile ei, despre creativitate și despre generozitate, despre schimbarea pe care o poți face, despre puterea exemplului.
Și la această a 8-a ediție ce zicem?
Celebrăm prietenia! Pentru că Femei pe Mătăsari nu ar fi existat fară prieteni. Pentru că vrem și o ediție dedicată pasiunilor și proiectelor inițiate de bărbați. Pentru că ne-a luat inima, dar mai ales gura, pe dinainte și, pac, am anunțat și o primă ediție de Bărbați pe Mătăsari. Și atunci… hai să vorbim despre prietenie!
Cum o stradă care și azi provoacă glume tendențioase devine pentru 3 zile centrul Universului (nu doar al nostru)
Încep cu cereri. Cerere la Primărie, la Poliție, la Jandarmi, la electrică, la… la…și la… Și de aici devin maratonist. IronMan? O cursă pentru începători :). Alerg pe jos, pe scuter, prin focul comisiilor, urc munți, mai cade o avalanșă, dar întotdeauna obțin aceste aprobări fără nimic special, ci doar pentru că Femei pe Mătăsari este un festival altfel, un festival care vine și trece ca o boare , fără incidente care să îngreuneze munca autorităților. E așa… după asemănarea noastră.
Pare simplu. Și totuși nu-i, doar că avem o semi-amnezie care ne ajută de la ediție la ediție să o luăm de la capăt. Am fost prinși acum 4 ani într-un conflict de putere între Primaria Sectorului 2 și Primăria Capitalei. Un coșmar de 24 de ore – joia de dinaintea festivalului. Aprobările erau toate de la PMB, sectorul 2 le-a anulat, am alergat o noapte, PMB a făcut comisie noaptea și ni le-a dat din nou. A știut cineva? Am tulburat artiștii si expozanții? Nu. Am plâns, ne-am zis că trebuie să reușim, ne-am mințit că dacă trecem hopul mulțumim și ne oprim și asta-i ultima ediție… Am uitat greul.
A mai fost un an în care cu 3 zile înainte de deschiderea festivalului, într-o dimineață, ne-am trezit cu strada decopertată și cu șanțuri pe stradă. Nu, de data aceasta nu a funcționat magia – a trebuit să-l mutăm în toamnă.
Sunt multe de povestit, dar ce trebuie subliniat este că am primit sprijin întotdeauna.
Mă întristează ura și înverșunarea.
Mulțumim public tuturor celor fără de care acest festival nu ar exista. Mulțumim Radio Guerrilla că ne auzim în eter. La fel mulțumim și Primariei Capitalei pentru sprijin. Aici… aici se dezlănțuie ura. Că suntem slugarnici, ca suntem … beep. Încercăm politicos să explicăm că nu suntem o adunare spontană. Că e un festival de stradă care fără aprobările autorităților nu ar exista… Și nu primim bani de la autorități. Deloc. Degeaba. Ura față de autorități este oarbă. Credem în binele pe care fiecare dintre noi îl poate face. Credem că dacă fiecare dintre noi ar aduce ceva cât de mic Bucureștiului, acesta ar fi mai colorat și mai frumos. Bucureștiul a fost dintotdeauna gri. Doar noi îi putem da culoare. Nimeni altcineva.
Revenim…
100 de proiecte pe strada. Alese cu grijă. Când închidem înscrierile numărăm vreo 400. Le citim, le analizăm, sunt multe pe care le-am vrea pe strada noastră. Dar… strada e la fel de lungă – mai degrabă scurtă – ca în primul an. Pur și simplu nu avem loc. Mulțumim vecinilor care și-au deschis curțile pentru noi. Anul acesta am mai primit încă una, așa… simplu: “vreți o curte de 600 mp?”. Dl. Mircea Manolescu de la iSentinel a venit, a dat mâna cu noi, ne-a dat cheia. Cum să nu te bucuri că ceea ce faci este special?
Apoi mai sunt vecinii care fraternizează cu expozanții din fața porților lor. Le găzduiesc peste noapte mobilierul, bagajele…
E o stare pe care nu o pot descrie în cuvinte. E prietenie în stare pură.
Mai scriem? Mai zicem?
Da. Dar repede că ne-am lungit cu sentimentalismele. Muzică pe scena mare, muzică la scena de electronic, muzică pe silent mood în grădina noastră nu foarte secretă, videomaping, muzică pe stradă, teatru în spații neconvenționale și lecturi publice, spectacole pentru copii, conferințele Femei pe Mătăsari, expoziții de artă, expoziții de fotografie – instagram, ONG-uri și poveștile lor, sport, distracție și voie bună!
Un fel de “haos” controlat cu “ghizi” pe care îi vezi plimbând de colo-colo grupuri de oameni – Ana cu cele 100 de proiecte, Mirona cu artiștii de la scena mare, Ioana cu cei de la scena de electronic și cu invitații de la conferințe, Adrian cu actorii și noi… noi doi… într-un fel de dans sufi. Și să nu-l uităm pe Drumm // cainele festivalului – pentru cunoscători – masurând în lung și în lat strada Mătăsari.
Prieteni, prieteni, prieteni.
Și mult praf de stele direct peste strada Mătăsari.
Mulțumim!
Iulian Văcărean și Florentina Ciocănea și Femei pe Mătăsari și Bucureștiul nostru din ce în ce mai frumos!
P.S. E o lista lungă de oameni cărora trebuie să le mulțumim. Dacă ne dați vreodată spațiu, o să dăm o listă cu nume și atât.
