Brăila City Break

Acum că multe țări s-au închis pentru noi (fiind pe o listă roșie), suntem nevoiți din ce în ce mai mult să ne mulțumim cu ofertele la îndemână, din țară sau de pe la vecinii bulgari. Nu e o problemă să acoperim segmentele de litoral sau munte, însă ce posibilități sunt pentru un city break din ăla, cu plimbări pe străduțe vechi, cu farmec, pline de case cu valoare arhitecturală, cu plimbări cu vapor cu zbaturi pe râu și cu bucătărie tradițională, locală. Dacă mai introducem și filtrul distanței, omitem și simpaticele orașe transilvane și, din păcate, superbul Iași (încă neaccesibil pe o autostradă decentă) și rămânem cu atât de puține variante, că le numărăm pe degetele unei mâini. Vreau să vă recomand o plimbare de weekend, lejeră (2 ore jumate de mers cu mașina pe drumuri bune), spre Brăila. Dacă ajustați puțin așteptările, întrucât acolo e o Românie la scară mică (cu bune și cu multe altele de rezolvat și de updatat), e posibil chiar să petreceți foarte relaxat cele doua zile de la finalul săptămânii.

Am presupus că plecați din București, dar dacă locuiți în Ardeal, Banat, Oltenia, puteți cupla plimbarea asta cu câteva zile în Delta Dunării, cum procedează mulți străini care vin aici doar pentru a bifa destinația.

Dacă nu sunteți familiarizați cu atmosfera brăileană, așa cum a descris-o Panait Istrati (cel apreciat și de francezii care au numit o stradă pe Riviera dupa el), trebuie menționat că în urmă cu 100 de ani era un oraș cosmopolit și un exemplu de bună înțelegere între diferite etnii și religii. Pe atunci puteai da peste ruși lipoveni, romi, greci, evrei, maghiari, armeni, turci, germani, ucraineni, bulgari, italieni, machedoni. Și tot pe atunci era un oraș bogat, aflat în primele cinci orașe ale țării, iar asta s-a transpus și într-o societate cu oameni avuți ce își permiteau să construiască bijuterii arhitectonice ca acestea:

Mai multe fotografii cu Teatrul Rally, actualmente Maria Filotti, construit în urmă cu mai bine de 150 ani, găsiți și aici; dacă urmăriți programul teatrului și ajungeți în Brăila când se joacă Neranțula de Panait Istrati în regia unui alt brăilean, Bogdan Budeș (care mai are spectacole excelente și la Teatrul de Artă din București), veți călători în timp direct în atmosfera cosmopolită a vechiului oraș.

Dacă vremea permite, și în weekendul acesta se anunță temperaturi de vară târzie, puteți face o croazieră cu o barcă de mare viteză pe Dunăre sau cu vaporul până în Insula Mică a Brăilei, un paradis al biodiversității și un rival neștiut de mulți al Deltei Dunării. Cu puțin efort se poate găsi cazare chiar pe un ponton pe Dunăre, ca la Amsterdam 😊.

Neapărat să faceți un tur al centrului cu Brăila City Tour pentru a afla cât mai multe povești despre cei ce au clădit casele stilate ce scot Brăila din anonimatul orașelor industriale comuniste.

Eu am fost pe acolo weekendul trecut și am ținut să intru într-un restaurant cu specific pescăresc, deschis recent de către un sommelier; deci așteptări mari cu privire la selecția de vinuri, prețuri, ingrediente proaspete, greu de procurat etc. Trebuie să recunosc că restaurantul puncteaza bine la toate capitolele, terasa în trepte cu vedere către faleza liniștită a Dunării fiind un punct maxim de atracție.

Sunt fan al icrelor de știucă, dar cum Dunărea a fost destul de secată iarna trecută, marfa e cam rară, așa că m-am mulțumit cu icrele de crap; am fost uimit de asemănarea cu salata de icre ideală, pe care o am eu în minte (tehnică/meserie sau cum i-o mai zice); am prins acolo și lansarea noilor etichete de la Crama Delta Dunării La Săpata și am asociat cu un Aligote onctuos, cu un raport preț calitate decent.

Zacusca de pește ”făcută în casă” a mers cu Feteasca Regală, un vin cu adevarat ecologic, cu arome pure de fructe și flori, fermentat doar pe baza drojdiilor sălbatice; asta aduce cu procedeul pâinii cu maia: se ”crește” o maia cu puțină făina și apă până se înmulțesc bacteriile într-un număr suficient să dospească un întreg aluat de pâine; în cazul vinificației, se pun deoparte câteva kg de struguri zdrobiți care încep să dezvolte bacteriile necesare fermentării, prin comparație cu procedura adăugării de drojdii selecționate, care vor imprima un caracter diferit vinului.

Am degustat și vinul petiant (aka frizzante), un roze obținut din struguri de Băbească Neagră, unic pe piață; însă îmi mențin părerea de anul trecut despre acest vin – clar nu e pe gustul meu și nici prețul nu îl ajută prea mult. Cu siguranță are segmentul lui de clienți, doar acesta e farmecul degustărilor: să testezi mult și să-ți fixezi cât mai multe repere cu care să analizezi orice etichetă, oricât de ieftină sau scumpă ar fi ea.

Nu pot să nu menționez în final și crapul de Dunăre fript pe plită cu sare, care a prezentat o textura fermă, demnă de un pește foarte proaspăt, hrănit bine în sălbăticia fluviului (no offence, dar cei crescuți în baltă prezintă diferențe clare de gust și textură); asocierea propusă de Iulian, sommelierul și proprietarul restaurantului, este o Tămâioasă Românească vinificată în sec de la Cramele Cotnari. Asocierea e listată în meniu, așa cum îi șade bine unui restaurant profesionist. Visez la ziua în care unii proprietari, în colaborare cu cramele, vor oferi în mod gratuit spre degustare 50 ml din vinul propus pentru asociere; face bine la educația gastronomică.

Nu am ratat șansa de a ma împrieteni cu Roberto, italianul proprietar al Cramei La Săpata, care nu s-a sfiit să stea în restaurant și să toarne în pahare pentru a-și povesti vinurile. Am luat pentru acasă și o sticlă de Băbească Neagră, pe care am găsit-o cam prea tânără și cu taninuri încă prea aspre; cred că într-un an, doi se vor rotunji și vinul va deveni plăcut (are și un raport calitate preț bunicel) .

A doua zi am fugit de la o nuntă pentru a reveni la Bistro Sunrise Marina pentru o scurtă degustare a noii game Purcari Nocturne; crama e ca o navă amiral și ca dovadă, domină atât piața moldovenească, cât și pe a noastră, împreună cu investiția din Dealu Mare, Crama Ceptura; de încercat!

Dacă vă sună bine propunerea mea pentru weekend, verificați și evenimentul de vineri, poate veți dori deja și o rezervare 😊. Dinner & movie egal relaxare dublă.

Prin Brăila ar mai fi de recomandat și alte restaurante cu pește proaspăt: Nemo, Pește și vin, dar daca tot veniți cu mașina, Galațiul e aproape și vă așteaptă la Blue Aqua (același ca cel din Mamaia). De la anul puteți trece pe pod (să sperăm) și puteți explora Munții Măcinului împreună cu cramele de pe traseu (Măcin, Niculițel, chiar Babadag); până va fi gata podul încercați să experimentați și trecerea cu bacul, iar dacă o faceți în timpul sezonului de plajă veți fi martorii unei tradiții profund incorecte politic 😊 în care băieții sar în același timp de pe bac chiar după ce acesta trece de jumătatea fluviului și înoată până la plaja de pe celălalt mal (ar mai fi încă o tradiție, a ”botezului”, dar e mult prea ca la Brailă și nu pot să v-o povestesc).

Pentru mai multă inspirație brăileană, vă las cu Nicu Alifantis; turnați-vă un pahar de vin și acordați-vă răgazul de a vă pierde într-o poveste de la malul Dunării!

Emil Popescu
Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine