Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari

Astea au fost cuvintele lui Mihai Antonescu, avocat și ministru fidel mareșalului Antonescu, prin care saluta “libertatea de acțiune totală” pe care timpurile o dădeau armatei române de-a curăța etnic țara. Este unul dintre citatele presărate pe peliculă care indică, fără dubiu, pornirea de revizuire națională care a dus la o tulburătoare și, uite, încă neacceptată, epurare etnică dusă cu exces de zel de ofițeri, soldați și civili români.

Filmul lui Radu Jude este, în sfârșit, o lovitură frontală în fruntea istoriei de manual, după ce antisemitismul românesc a fost atacat mai oblic în lung metraje precedente, Aferim sau Inimi Cicatrizate. Și, ca orice lovitură frontală, “a fost… a fost tare“.

E un film greu de primit. Chiar dacă mă preocupă subiectul de mulți ani, sau poate de aceea. Îmi amintesc apărarea prin negare pe care am ridicat-o când am vizitat iadul de la Yad Vashem. Era greu de acceptat, mai ales pentru un om cu militari în familie încă de la Mărășești, că România are o felie de responsabilitate mare dintr-un oribil atentat la natură umană. Dar vizita asta, apoi cele de la muzeele holocaustului din multe locuri, m-a mișcat în bine.

E posibil să facă asta și filmul lui Radu Jude, dar cred că pentru puțini. Ca și pentru alter-ego-ul lui din film, Mariana, nivelul lui de acțiune este aproape subemoțional, infratraumă. Ambii regizează curenți adânci, insesizabili pentru cei care, ca urmași culturali ai protagoniștilor, trăiesc în rezistență față de amintirile astea oribile. Pentru cei mai mulți, probabil, catarsisul e departe pentru că duritatea poveștii lui Radu Jude reîntărește apărările multora tocmai împotriva violenței întâmplărilor. Pentru asta, însă, el echilibrează cu simplitatea descrierii, cu decupajul de abecedar dintr-o parte a doua impecabilă a filmului, propriul lui acționism vienez menit să tatueze dincolo de retina.

În prima parte am găsit recurenta problema a lui Radu Jude, cel puțin pentru mine: vocea actorului principal. Mi-am permis să-i atrag atenția încă de la Aferim că actorul principal glăsuiește nenatural. Se percepe, pur și simplu. A fost la fel în “Inimi…” și, uite, e la fel și în “Îmi este indiferent…“. Vocea Ioanei Iacob este ținută într-un registru în care emoțiile nu lipsesc, dar sunt exprimate haotic, de multe ori în antifază cu mediul. Am stat și m-am gândit. Poate asta a vrut. Poate a subliniat tocmai pulverizarea sensului în ființă, dacă tenebrele au fost fisurate seismic. Poate nu a vrut ca autenticitatea solistei să concureze cu cea a poveștii (deși atunci putea să găsească soluția apărută la Alex Bogdan care, deși nu a atras gravitațional mai mult decât era cazul, a exprimat, totuși, armonic). Să spunem că ar putea fi adevărată vreo critică de film care explică asta prin sublinierea unui ton documentarist inclusiv la personajul principal. Or smtg.

Sau poate sunt eu cârcotaș. Filmul rămâne. E dureros, e adânc, e reparator, e retraumatizant, e visceral, e furios, e puternic.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine