La începutul săptămânii am lansat cea de-a treia temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4),  un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Cum ar arată o zi din viața ta dacă ai aparține sexului opus?

***

Părinţii mei minunaţi şi-au dorit cu ardoare să aibă un fecior. Şi au avut surpriza ca Doru imaginat de ei să iasă la fel de magnific ca în visele lor, cu amendamentul că undeva pe parcursul celor nouă luni petrecute în prima casă, a decis de capul lui că totuşi ar vrea să fie Dora. Şi mai mare surpriză că totuşi Dora a păstrat de mică muuuulte din calităţile masculine (a se traduce această realitate prin multiplă folosire pe atunci a forţei fizice brute, în principal în bătăi cu băieţii de la bloc şi de la şcoală sau prin înclinaţia în adolescenţă de a purta cămăşile şi cravatele tatei) pe care le-a tot cizelat de-a lungul anilor.

Şi normal că Dora a avut de multe ori ispita fanteziei că este de fapt Doru şi şi-a imaginat cam cum ar arăta (la fel de superb, exact J), cum s-ar simţi sau ce ar face dacă în acel moment primordial nu ar fi ales the feminine side. Şi cu anii a decis că de fapt Doru nu a plecat niciodată ci trăieşte înăuntrul ei şi s-a perfecţionat în arta de a-l scoate la lumină ori de câte ori are nevoie de el. De exemplu când i s-a spart o ţeavă în baie şi în faţa dezastrului curgător ce nu se mai oprea, s-a gândit ce ar face Doru acum, că Dora este depăşită şi paaaac problem solved(Doru a decis să îşi folosească forţa şi să închidă cu greu robinetul de coloană, dar Dora l-a găsit cu intuiţia feminină na). Sau când şi-a cizelat şutul ca să se poată juca cu fiul ei mare amator de fotbal şi astfel s-a trezit că de câte ori ies cu mingea în parc toţi copiii o vor în echipa lor, că este coolşi dă bombe pe poartă.

Apoi Doru s-a dovedit a fi extrem de util în timp în legarea unor strânse prietenii cu bărbaţii şi înţelegerea modului în care aceştia privesc lumea (mai fain uneori şi mai necomplicat, really) şi care a ajutat-o mult pe Dora să se integreze la muncă în colectivul preponderent masculin şi să nu devină ţinta glumelor sau a unor mâini prost plasate în anumite zone corporale atrăgătoare dar sensibile la atingeri nedorite. Nu de alta, dar atunci ar fi trebuit să reactiveze şi la serviciu schemele practicate de Doru în luptele din spatele blocului din copilărie. Şi e mai funcând doar stai cu băieţii, ca băieţii, la o bere după ore lungi de stress şi descarci tolba de glume şi mişto-uri şi toci mărunt dar cu inima uşoară felii zilnice de viaţă.

Dorei nu îi place să stea într-un tipar, urăşte liniaritatea, drumul drept este plictisitor şi ea preferă curbele şi tocmai de asta uneori se pierde, tot alergând între emoţii şi idei, culori şi cuvinte şi sunete şi oameni şi lucruri de făcut şi de bucurat. Şi atunci de câte ori realizează că s-a rătăcit prea tare în visare sau în detalii, paaaaac it’sDoru time, căci el este cu acţiunea, direcţia, cu strategia şi toate lucrurile practice şi aşa reuşeşte să organizeze acel talmeş-balmeş spre concretizare a tot ce vede şi vrea ea, dar nu ştie cum să îi dea o formă. Şi a ajuns să fie foarte apreciată pentru gândirea şi viziunea ei analitică şi practică şi cum reuşeşte nesperat uneori să găsească soluţiile optime din marea de posibilităţi, dar cine o cunoaşte bine ştie că este mai mult meritul lui Doru, really, care a învăţat-o să conceapă un plan ca să-şi poată materializa ideile.

Sincer, uneori ispita de a fi mai mult Doru este foarte mare, că se pare că el este acela cu puterea şi este un aliat de bază în multele lupte purtate (i-a pus sabia în mână de mică, ca să zic aşa), el este responsabil cu nimicirea competiţiei şi forţa de a duce la capăt obiectivele (şi cu stabilirea de obiective cred, că Dora are vise în principal), el este cel cu determinarea şi voinţa şi cu deviza că noi nu renunţăm niciodată. Şi la o analiză superficială pare mult mai simplu în ziua de azi să fii gen Doru şi nu Dora. Daaaar superficialitatea nu caracterizează pe niciunul dintre cei doi, aşa că aurita cale de mijloc s-a dovedit de-a lungul vremii a fi soluţia câştigătoare.

Rămâne totuşi agăţată o idee…dacă totuşi pentru o întreagă zi Dora ar avea oportunitatea să fie complet şi total Doru, sunt convinsă că primul lucru ce l-ar face trăind minunea asta ar fi să exploreze plăcerile carnale ale vieţii, din perspectiva lui Doru (multe emoticoane cu dinţii rânjiţi pe final).