La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a treisprezecea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Cum sună scrisoarea ta pentru Moș Crăciun de anul ăsta?
Concursul se încheie duminică, 14 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 15 octombrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul Victoriei este unul din textele finaliste.
***
Moș Craciune, te iubesc! Strigă din rărunchi băiețelul hiperactiv din grupa mare, la serbarea de Crăciun organizată de grădiniță. Rad de fiecare dată cu gura până la urechi de câte ori îmi aduc aminte de copilul asta. Ce frumoasă e copilăria! Pictează orice în culori feerice.
Iau în palmă și mângâi crenguțele cu ace răsfirate, cuminiți ca oasele de pește aliniate pe coloana vertebrală. M-a învățat mama când eam copil că așa se aleg brazii prețuiți de Moș Crăciun. O să-mi plantez unul în curte când voi fi mare, mă gândeam cândva. Nu știam că el creștea deja. Când l-am zărit prima data, mi-a vorbit. Măreț, stătea indiferent la mugetul vacilor și la agitația noastră, într-un colț de grădina. E cel mai frumos brad de Crăciun pe care l-am văzut vreodată. Ți-l oferim, Moș Crăciun, în fiecare iarnă.
Coloane de chiostru așezate pe coroane de regi medievali se transformă în lumânărele cu pâlpâiri sfioase. Îmi ung trupul cu parfum din ulei de coajă de portocală și visez cum inspir aerul expirat de zei. Oamenii depun ofrande. Sferele pictate măiestru strălucesc în fâșii de lumina dulce. Extratereștrii privesc cu uimire cum cresc pamântenii ăștia în înălțime într-o zi, ca alții într-un an. Se sparg în bucăți temeri, nesiguranțe și dureri. Rămâne statornică bucuria regăsirii.
Ți-aduci aminte păpușă “Kukla”? Era zveltă, avea pantaloni albaștri și o hăinuță galbenă, de blană, cu glugă. Ce frumoasă era păpușă aia! Dar cartea de Poveșți Povestiri Amintiri – ti-o mai amintești?
Vântul suflă cu putere și împrăștie pulberi fine în fața noastră. Alergăm înnebuniți de fericire pe lângă părinții și bunicii noștri care sapă tuneluri să străbată prin zăpada care a căzut zile în șir. Ridicăm cazemate, rostogolim bulgări din ce în ce mai mari să facem oameni de zăpadă. Ninsoarea a încetat și crivățul care s-a abătut azi noape a clădit o pojghiță atât de groasă că ne ține pe noi copiii să mergem peste zăpadă cum mergea Isus pe ape. La căderea serii, stele sclipesc înțelept pe cerul senin și limpede. Fuioare de fum din poeziile lui Coșbuc încep să fie toarse. Ne-am adunat cu toții în casa bunicilor, pregătiți de sărbătoare. Te așteptăm sfioși. Abia îndrăznim să respirăm aerul cald, încărcat de miresme de portocală, de măr și de rășină. În curând, ofrandele noastre vor umple din nou încăperea cu vocile copilăriei.
De unde atâta dragoste, Moș Crăciun?
Sursă foto aici.
