– Alo?

– Bună ziua, domnul Solomon, Matei Oprina de la Guerrilla sunt. Având în vedere că suntem în plin festival One World Romania, dintre documentarele pe care le-ați văzut până acum, care sunt primele trei pe care le recomandați?

– De exemplu „Rodnye”/ „Rude”, e un film făcut de un regizor ucrainean, un film în care-și vizitează rudele de prin Crimeea, Ucraina și Rusia ca să vadă ce identitate au și, de fapt, reiese cât de greu e să pui degetul pe identitate în zonele astea. Apoi „Chipuri, locuri” e un film absolut minunat Agnes Varda și al treilea, dacă ar trebui să dau, „Last Men în Aleppo” e un fim extrem de frumos despre o comunitate de bărbați care încearcă să se organizeze, așa, ca să mai salveze un pic, cât se poate, umanitatea de acolo.

– Care credeți că e cel mai supraapreciat documentar din lume?

– Of, nu vreau să dau cu parul, dar în general, de exemplu documentarele care iau Oscar, de obicei regula e că nu-s alea mai bune.

– Și ultima întrebare, e până la urmă acceptabil să te implici activ ca documentarist în evenimentele pe care le documentezi? De exemplu, în situația în care să zicem că faci un documentar despre viața sălbatică, e acceptabil să te implici în viața animalelor respective pe moment?

– Nu știu, eu am făcut un film cu animale, adică cu maimuțe, „Ouăle lui Tarzan”, n-am putut să mă implic prea mult în viața lor, erau animale ținute într-un fel de zoo, sigur că am rămas uneori seara acolo și mi-ar fi venit să deschid cuștile, dar cred că mă atacau pe mine și pe colegii mei din echipă, eram primele victime. Dar când ai de-a face cu oameni nu poți să nu întinzi o mână și, mă rog, documentariștii pe care-i știu eu, în general sunt oameni inimoși.