La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Cum arată realitatea alternativă în care ai vrea să trăiești?
Concursul s-a încheiat ieri, 10 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de astăzi, 11 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Anca-Maria Bănescu ne-a trimis, din nou, unul dintre textele finaliste.
***
Strada aceasta, Drumul Binelui, aflată în sectorul 4, mi se pare cea mai bună cale de a aborda realitatea alternativă. Dar, mai întâi, care este realitatea căreia i se caută alternativă? Probabil că răspunsul este atât de complex, încât n-ar putea să încapă într-o singură hartă. Așa că restrângem descrierea la câteva felii de concret, cât să încapă într-un traseu de o zi.
Se pornește agale din artera principală a realității: Strada Omului. Este în sectorul 1, evident. Are sens unic, pistă de biciclete, de avioane, de roboți și de aprovizionare. Are stâlpi, canale și muuulte construcții rezidențiale, industriale și de birouri. Nu prea mai există case cu bănci la poartă. Nici copaci. Pe partea stângă a străzii, peisajul este aglomerat, iar agitația, atât de mare, că nu mai poate fi vorba să o poți urmări. Pe dreapta, atmosfera este înghețată, ceea ce semnifică, de fapt, încordare. Nu întâmplător, aș zice, această Stradă a Omului se întinde exact între Bulevardul Luptătorilor și Strada Parapetului. Acțiune versus blocaj, ofensivă versus defensivă.
Există un pasaj către Strada Educației, prin care nu se merge relaxat, trebuie să alergi, altfel te fluieră sau te calcă în picioare cei grăbiți. Totuși, numai prin acest pasaj ai acces la podurile dinspre Emancipării, Inovatorilor și Perfecționării – străzi foarte respectate, dar periclitate de excesele comerciale. Motiv pentru care locuitori bine intenționați din Precupeții Vechi tocmai au înaintat un memoriu autorităților stradale, arătând că: este fabulos faptul că științele sunt noii zei ai unui Olimp pământean ce continuă să ia proporții și creativitatea este într-o erupție necontrolată, este minunat că lucruri noi se inventează în fiecare secundă, dar, stați puțin, este aiurea ce se întâmplă cu prea multe dintre ele, nu trebuie să fie produse toate în serie, putem să ne bucurăm că au fost descoperite și atât! Putem să aflăm toate detaliile despre ele dintr-un Monitor Oficial al inovațiilor, fără să risipim resursele prezentului pentru mofturi pe bandă, fără însemnătate autentică sau pentru a produce deliberat bunuri nocive, dincolo de cuceritoarea lor comoditate. Nu e vorba de a jigni Strada Elanului sau Strada Saltului, ci de a face clar că Drumul Belșugului ar putea să treacă, neprevăzut, prin Străzile Vârtejului și Aluviunii. De evitat!
Acești memorandiști sunt cei care au vorbit pentru prima dată de realitatea alternativă. “Într-o realitate alternativă, suntem din nou practici. Ne descurcăm cu puțin. Nu avem cinci gadget-uri diferite pentru același lucru. Putem să batem un ou acustic, nu ne trebuie fir să realizăm o omletă. Noi, locuitorii de rând, confuzi, obosiți, servim în lupte invizibile, în cruciade moderne purtate pe autostrăzile piețelor mondiale. În timp ce ei, super-locuitorii, închid biblioteci și capele și deschid megafabrici, hipermagazine, ultralaboratoare. Să ne înțelegem: este extraordinar că anumite domenii vitale, vezi medicina, se bucură de tehnici tot mai complexe de intervenție (ce bine ar fi dacă și guvernările ar suferi niște transformări radicale cu ajutorul unor programatori luminoși și a unor furnizori responsabili, încât să nu pice sistemul tocmai când ai mai multă nevoie de actul administrativ). Dar este greșit că nu ne luăm timp să înțelegem ce se petrece. Trăim cea mai rapidă transformare a tot ce știam să facem și să fim. Pare că, în acceleratorul de particule, cineva ne-a băgat chiar pe noi toți. Amețiți, privim cu neputință Intrarea Viitorului. Ne gândim, dar nu putem să proiectăm mare lucru. Ne vin chestii în minte și, totuși, nu se leagă cine știe ce. E mult zgomot de fond. O să ne fie bine? Copiii vor fi ok? Ideal ar fi ca doar cele mai inspirate schimbări să devină firescul existențelor noastre.”
Cu memorandiștii în gând, ne trezim la asfințit, străbătând deja Strada Sapienței. Veche, frumoasă, luminoasă, începe la granița dintre realitate și alternativa ei și se termină în Simfoniei. Ne oprim să ascultăm.
