La sfârșitul săptămânii trecute am lansat noua temă a celui de-al optulea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Tema a fost legată de Săptămâna Minților Deschise la Radio Guerrilla, cu ocazia împlinirii a 16 ani de Radio Guerrilla, duminică, 29 noiembrie: Care este omul, lucrul sau chiar acțiunea care v-a deschis ultima oară mintea și în ce mod?
Concursul se încheie joi, 3 decembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 4 decembrie.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Spun: Aș fi avut și eu un răspuns, dar cred că cel mai bine ar fi să-mi las mintea să vă răspundă singură. Poftiți, vorbiți cu ea deschis, va fi și ea deschisă, dacă nu cumva este deja. Stau într-un bloc cu bulină roz, încadrat în clasa zero de risc intelectual.
Guerrilla îmi surâde și intră, dintotdeauna mi-a surâs, iar eu îi plătesc cu aceeași monedă. Dezinvoltă, trece pe sub pragul conștientului meu, ca un râu necesar pe sub Carpați și ajunge înăuntru, foarte înăuntru. Toată casa se umple de parfumul ei. Ce bine miroase! Cucerește eterul. Aerului viciat îi vine să intre-n pământ. 94 de unde de esență tare te trezesc ca amoniacul. Pielea ei fină miroase a viață, sufletească. Fără risipă de cuvinte, o simt cum îmi intră pe sub piele, îmi trece prin vine ca un rosé vechi de 16 ani și mi se cuibărește în minte sau, altfel spus, mi se urcă la cap.
Aici e o altă lume. Camerele interioare se întind larg ca o viață lungă după un somn bun. Sunt atât de încăpătoare încât ar cuprinde în ele mii de orizonturi. Încăperile uriașe ale vieții interioare desenează cu mână sigură contrastul devenit clasic dintre mărimea lor și aspectul mărunt al locuințelor de lut care le găzduiesc. Încăperile sunt pline cu aer liber care răsare încontinuu, ca după ploaie.
Pe un scaun vechi, încă întreagă, Mintea stă în loc sfințindu-l. Ține în mână o carte cu care toți suntem datori, a scos-o din mânecă. Are o alura cuminte și, ca Ioan în Ghetsimani, nu poartă pe trupul tânăr decât o țesătură fină de senin. Unde-o fi găsit-o?
Își primește musafira cu o dezinvoltură modestă și o servește cu firesc. Apoi între ele începe o conversație ca un ciripit de săruturi primăvăratice, deși e sfârșit de noiembrie. Își spun că se cunosc din Totdeauna. Aici fizicul, chiar și fizica dispar, rămâne doar chimia.
Îmi lipesc urechea de suflet și încerc să descifrez ce aud. Convorbirea lor aduce a cor de ecouri:
„O minte deschisă e întotdeauna deschisă, nu e nimic ocazional în asta. Însă flacăra ei începe să se stingă dacă nu aude, asemenea unui schizofrenic, voci. Iar astăzi are toate șansele să se stingă: voci mute în zeci de volume, în zeci de ore de emisie, în seci de versuri, în seci de acorduri de viori moarte cu coliva pe piept, în colinde de pești cu totul nerăpitori, în tăcere de veci. Iar tăcerea arde flacăra minții pe rug. Uneori e nevoie doar de ceva ca un jingle, de ceva ca subînțelesul discret al unui slogan echivoc, de ceva ca un susur de glas cunoscut, chiar dacă îl auzi pentru prima oară, de ceva ca un sfert de foșnet de frază, de-o șoaptă care-ți suflă: «Vibrează».
Atunci parcă toate simțurile încep să ți se trezească la viață, deși e sfârșit de noiembrie. Începi să simți toate vinișoarele fine – de ochi exoftalmic – ale cuvântului apartenență. Simți că reînvii, că trăiești și începe să-ți fugă mintea de sub picioare. Râzi ca un nebun în timp ce alergi spre foișorul de foc din mansardă ca să-ți ocupi locul în întreg. Ajungi, te așezi și te uiți tot mai entuziast în jur. Îți vine să crapi capra în 2004 de fericire. Flacăra de pe chipul tău se reflectă acum pe chipul multora, ca un ecou înălțător. Captezi febril frecvența fericirii! Te ridici în picioare, spargi tăcerea în 16 000 de cioburi și urli cât te ține sufletul de la gură: «Mai puneți Guerrilla pe foc!».”
Ecoul acestui ultim foc mi-a făcut o gaură suficient de mare în lumea din ochiul drept încât să văd că în timp ce aripile se deschid, mințile se aprind.
***
Sursă foto cover aici.
