într-o singură dimineață
să am siguranța vânzătoarei de pâine
ochii ei limpezi albaștri
care clipesc în ritmul casei de marcat
abilitatea de a mânui zeci de cuțite
cu gândurile tot mai departe de mâini
la celălalt capăt al lumii unde te ridici
tu
nesigur din pat
traversezi holul și-n dreptul
oglinzii studiezi harta
pe care fața de pernă uzată ți-a imprimat-o pe obraz:
sunt singur
și lucrurile privite îndelung
își pierd
încet
frumusețea.
