Cultura hip-hop românească a început ca o copie culturală și s-a adaptat imediat la peisajul autohton (aurolaci, gunoaie, tranziție, cartierele cu particularitățile lor etc). Mai târziu, au apărut construcțiile original-locale (intruziunea folclorului în curentul urban), iar acum există artiști în toate ramurile – poeți/MC-i, grafferi/street artists, breakeri/coregrafi, DJ-i/turntable-iști/sound designeri. Există cunoscători/inițiați și elitiști/puriști ai genului, dar și progresiști sau contestatari ai limitelor tradiționale ale genului. Deși hip hop-ul e acea mișcare începută în Bronx în anii ’70, într-un context socio-cultural anume, în era globalizării se poate vorbi de hip-hop românesc – ba chiar unii dintre părinții genului de peste ocean spun că mișcarea e uneori mai autentică în lume decât acolo de unde a plecat.
Parte a mișcării culturale amintite, DJ Undoo este unul dintre veteranii industriei muzicale din țară, colaborând, în ceea ce privește partea de hip-hop, cu cele mai cunoscute nume, dar gustând și din felia majoritară a muzicii mainstream alături de Simplu, Nicola sau Guess Who. În cei peste 17 ani de „învârtit platanele”, Alexandru Damian Mihăilă – DJ Undoo a bifat colaborări, lansări de LP-uri/EP-uri și a fondat alături de alți doi confrați (DJ Antenna și DJ Ruki) o școală de DJ-ing și turntablism (thedj.ro).
Ca să fie mai clară imaginea culturii hip-hop, voi forța o analogie: se speculează că preotul și magicianul au fost pe vremuri unul și același, dar preotul – învățând să fie umil în fața lui Dumnezeu – a renunțat la vrăji în favoarea rugăciunii; în cazul nostru DJ-ii au rămas fideli vrăjilor, de rugăciuni ocupându-se MC-ii.
Acum două luni, DJ Undoo a mai făcut o scamatorie sonoră și a aruncat pe net un nou EP: Pământul E Rotund. La o primă audiție superficială constați că este un material cuminte ce nu abundă în texte subversive și în atitudine anti-establishment, tocmai pentru că este realizat de un producător muzical, nu de un MC, dar, în același timp, este un EP extrem de colorat din perspectiva genurilor încercate/înghesuite pe el, iar asta se întâmplă pentru că Undoo a folosit metoda primordială de a face muzică în cultura hip-hop: sampling-ul de pe vinil.
Know You Are Real – cea mai concisă definiție a hip-hop-ului, dacă genul ăsta muzical ar fi un obiect atunci piesa ar livra acea „unique selling proposition”;
Can’t Stop – bucată auto-motivațională, cu toate că dintre toate felurile de oameni, artistul este singurul care-și permite să spună despre sine că “nu poate” să lucreze;
Dulce Ca O Negresă – una dintre cele două piese ce beneficiază de intervenția unui MC (Click); din păcate neconvingătoare propunerea latino-pop-hip-hop și foarte comună;
Mersul Meu – Undoo, după ce a colaborat cu ½ din The Bridge Committee (Kent Archie) cu doi ani în urmă, acum revine cu cealaltă jumătate a fostului duo Jazz 8 pentru o piesă corectă, dar aproape ternă și puțin demodată;
Low Fi Hip Hop – trăiască nișele! În marea de lounge-uri, chillout-uri sau/și downtempo-uri a ultimilor ’20 de ani, bucata asta îți atrage atenția precum o geamandură;
A Funny Word – cine este „succesul” și ce vrea el de la noi? Însăilarea asta acustică pare un eventual intro pentru ceva mult mai complex;
We Like To Party (Bonus Track) – high-light-ul materialului, o colaborare cu DJ Instru (Marius Modovan) menită să ajungă în set-urile de dans a multor mânuitori de console audio sau a DJ-iilor de ocazie. Poate că n-ar fi rău ca cei doi să se gândească la un long play de sine stătător – ceea ce vă doresc și vouă și urechilor voastre.
