La începutul săptămânii am lansat prima tema a celui de-al șaselea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră:  „Ești ceea ce gândești” – ce ești?”

Concursul se încheie duminică, 24 martie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineața de luni, 25 martie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai jos e unul din textele finaliste.

***

Ca o umbră trec neobservabil pe lângă oameni, dar mereu prezentă, cu urechile ciulite, fiind atentă la ceea ce se întâmplă in jurul meu. Îmi place să mă gandesc că Dumnezeu atunci când m-a creat a folosit praf de stele, și nu țărâna obișnuită, iar asta mă face să mă simt mai bine atunci cănd realizez că mă aflu cu capul în nori mai tot timpul.

Unii ar spune că sunt un haos total, dar eu mă consider mai mult un haos organizat. Poate că locul meu e în nebunia picturii lui Van Gogh și așa aș deveni Mona Lisa din “Starry Night”. Poate că în nebunia mea am purtat o discuție cu Vincent, amândoi contrazincându-ne pe tema cromaticii, în timp ce savuram o cană de ceai la Terrasse du café le soir. Olandezul nu era mare fan al ceaiului, dar la rugămințile mele a încercat unul negru. Faptul că amândoi aveam probleme cu o ureche cred că l-a îndulcit puțin.

În alte zile îmi beau ceaiul cu Charles Dickens, iar el îmi ascultă neîncetat balivernele legate de romanele fantasy pe care le citesc non stop. Cine ar fi crezut că englezul voia și el să scrie un roman asemănător? S-a gândit că societatea victoriană nu i-ar fi citit cărțile dacă, de exemplu, Pip ar fi fost un spiriduș. Din când în când, îi mai dau să citească textele pe care le-am scris în ultimul timp, iar el stă și îmi critică fiecare frază. Oare i-am spus că nici mie nu mi-au plăcut cărțile lui?

Odată pe lună mă întâlnesc cu Freddie pentru orele de pian. Într-adevăr, mai mult cântă el decât eu, dar nu mă supăr nici măcar o secundă. El îmi complimenteză întotdeauna fardul și îmi spune mereu că ar trebui să mă machiez cu albastru, dar eu încerc să îi explic că nu e o culoare care mă avantajează. “Darling, you just need to try it, I am sure it looks stunning on you!”.