La începutul săptămânii am lansat cea de-a noua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Convinge, printr-un discurs, un trib de canibali să nu te mănânce.
Concursul se încheie duminică, 10 martie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineața de luni, 11 martie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste:
***
”Stați! Stați puțin! STAȚI! Nu știți în ce vă băgați, adică ce veți băga în gură!
Vă înțeleg pofta și nevoia nebună de a mă mânca. Au mai încercat și alții. Oricum trebuie să luați bon de ordine și, vă asigur, coada e cam lungă.
Prima din fruntea listei sunt chiar eu. De câte ori nu mi-am mâncat unghiile?! De câte ori nu mi-am mușcat limba chiar cu riscul de a mă otrăvi cu veninul vorbelor ce mi-ar fi ieșit pe gură?! De câte ori n-am fiert în suc propriu că n-am reușit să spun totuși vorbele care mi-au căzut apoi ca o piatră în stomac?! De câte ori nu mi-am mâncat timpul mușcând cu poftă hălci întregi?!
Chiar și ai mei oscilau între extreme: când mă mâncau din ochi, când mă mâncau cu fulgi cu tot. Nu le-am înțeles atunci pasiunea pentru fulgi pe care-i vedeam mai degrabă umplând o plapumă care să ne încălzească în iernile fără căldură și curent. Acum îi înțeleg. Și eu mă uit la fel la copiii mei.
Pe câți nu i-am lăsat să-mi mănînce din palmă până mi-am dat seama că unii ajungeau să-mi ia toată mână dacă le dădeam un deget. Și câți nu mi-au mâncat ficații și nervii?! (Dacă-mi dați drumul, vă spun eu cum îi cheamă și unde stau. Și vă ajut să încingem focul!)
Oți fi voi mititei și puținei, dar nici pe-o măsea n-o să vă ajung. Nu-s chiar piele și os, dar n-aveți ce alege. Nici fragedă, dar nici bătrână să fac ciorba bună. Iar dacă-i întrebați pe unii dintre cunoscuții mei, or să vă spună că le-am lăsat adeseori un gust amar pe limbă. ”
– Tu îți dai seama că ăștia nu vorbesc pe limba ta? Ai cumva impresia că te vor înțelege?
– Nu am nevoie să mă înțeleagă pentru că îi voi ucide cu privirea. Bine, acum vorbind serios, nu voi ajunge niciodată în situația asta pentru că nu-mi plac aventurile. Eu mă simt bine în zona mea de confort. Iar dacă vreodată voi ajunge în mâinile canibalilor, nu voi fi singură, iubitule, vom fi împreună. Sper să-l ai cu tine și pe Pișcoțel că am înțeles că el se face mai bine înțeles din semne și e întruchiparea totemului lor.
