Când spui Ada Solomon, spui cinema. Deși absolventă a Institutului de Construcţii Bucureşti (1991), și-a început activitatea profesională în publicitate, iar în 1993 a devenit producător de film. De atunci a produs și coprodus peste 50 de filme, care însumat au primit peste 180 de premii în întreaga lume, fiind şi primul producător român (și singurul) cu un film nominalizat la Oscar, “Toni Erdmann” (Maren Ade, 2016).
În 25 de ani de experienţă în industria cinematografică, Ada Solomon a coordonat producţia unor pelicule recompensate cu distincții importante la marile festivaluri internaţionale de film. Amintim “Poziția copilului” (Calin Peter Netzer, 2013), care a câștigat Ursul de Aur la Berlin și AFERIM! (Radu Jude, 2015), care a câștigat Ursul de Argint. A lucrat și pentru proiecte străine, cum ar fi “Callas Forever” (Franco Zeffirelli, 2002) iar numele ei a apărut pentru prima dată pe un generic, în calitate de director de producţie, la “Asphalt tango” (Nae Caranfil).
Invitata #ROZ68 este și preşedinta EWA – European Women’s Audiovisual Network – ce încurajează egalitatea de gen pentru femeile care lucrează în domeniul audio-vizual; predă la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, este membru în board-ul Academiei Europene de Film, este director de distribuţie la microFILM şi directorul executiv al Festivalului Internaţional de Film Next, înființat în memoria lui Cristian Nemescu și Andrei Toncu.
Dar cum este Ada? Până o vom descoperi în eterul feminin, începem timid cu întrebările chestionarului #ROZ.
1. Cine nu ești tu?
Habar n-am cine sunt eu, darămite cine nu sunt.
2. Dacă te-ai mai naște încă o dată și ai avea posibilitatea să iți alegi sexul, ce ai alege?
N-am fost crescută/educată să știu să aleg, m-am născut într-o perioadă cînd nu prea aveai cum să alegi și încă nu știu să aleg. Pe scurt, mi-e bine în pielea mea, aș fi tot femeie.
3. De ce?
Pentru ca nu-s în stare să aleg, iau de-a gata.
4. Din ce ți-ai câștigat primii bani?
Din finisare de gablonțuri. Sora mea lucra la un atelier care făcea „bijuterii” din rășini artificiale și primeam și eu o „normă”, lipeam acul la broșe sau anourile la cercei sau pandantive și primeam un onorariu în funcție de cîte făceam – asta înainte de 89. Apoi, după Revoluție, înainte să mă angajez ca agent publicitar, mi-am încercat norocul în capitalismul sălbatic de Dîmbovița, ca mic întreprinzător și vindeam espadrile și alte nimicuri aduse din Turcia, în tîrg la Vitan-Bîrzești – n-a mers mai deloc.
5. Cu ce diferă viața ta față de cum ți-ai imaginat-o în copilărie?
În copilărie și chiar în adolescență nu îndrăzneam nici să visez că regimul se va schimba vreodată și că voi avea libertatea de expresie, de mișcare și accesul la informație pe care le am azi. Călătoream mult în țară și cînd eram copil, dar n-am bănuit niciodată că voi vedea cu ochii mei toată lumea. Iar revoluția digitală și modul în care aceasta ne-a schimbat viețile, interacțiunile și comunicarea nu cred ca le-au imaginat nici alții mult mai vizionari decît mine. E drept că nici nu prea citeam SF-uri cînd eram mică.
6. Ce ai vrea să nu te mai întrebe niciodată oamenii?
Pot să mă întrebe orice, răspund cu plăcere oricăror curiozități.
Răspuns final: nu știu.
7. Gheișă sau fată în casă?
Nici, nici. De fapt cred că o gheișă e într-o anumită măsură și ceva fată-n casă, după cum o bună fată în casă tre’ să fie și un pic gheișă. Pe de altă parte, cred că pot exista modele și în afara acestor clișee.
8. Cel mai fain sfat pe care l-ai primit de la bunica ta?
„Cînd mai bei și mai mănînci parcă nu prea te usuci!”. E un îndemn popular de a te bucura de viața, de micile plăceri de fiecare zi. Avea tot felul de vorbe care mai de care mai de duh, draga mea bunică, venită dintr-un sat din Argeș, pe lîngă Topoloveni. Nici nu știu ce să aleg (alegeri, alegeri – mereu trebuie să fac alegeri!) din toate cele ce m-a învațat în felul său simplu și mucalit. În orice caz, îi sunt foarte recunoscătoare pentru spiritul ludic pe care mi l-a transmis.
9. La ce crezi că se gândesc oamenii când se uită la tine pentru prima oară?
Am înțeles din diferite conversații că par arogantă la prima vedere, cînd de fapt sunt doar foarte timidă.
10. Cum ar trebui să fii și nu ești?
Mai curajoasă, sunt de fapt foarte timidă și asta are diferite repercursiuni, vezi mai sus. Și mai puțin emotivă, poate.
11. Peste cine ai vrea să dai în baie „din greșeală”?
N-am asemenea fantezii. Aș fi vrut, de exemplu, ca Amos Oz să vină la o proiecție a filmului lui Radu Jude „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” și să îi aud părerea, din păcate nu mai e posibil.
Acum ar mai fi util pentru mine, tot pentru un proiect, să dau nas în nas și să vorbesc nițel cu Barbra Streisand. Altfel, am cinat cu Jim Jarmusch, am comentat un film cu Steve Buscemi, m-a călcat pe picior Tarantino (poarta 50+, e o senzație), m-am hăhăit în lift cu Almodovar, am dat mîna cu Agnes Varda, am lucrat – printre alții – cu Fanny Ardant, Charlotte Rampling, Jeremy Irons – ce să-ți mai dorești de la viață? Sau, stai, cu peștișorul de aur ar fi o treabă!
12. Ce trebuie să facă un bărbat ca să te topești? Dar o femeie?
Să mă asculte, să mă înțeleagă, să îi pese și să mă accepte așa cum sunt. Egal pentru bărbați sau femei.
13. Care ți se pare cel mai nasol lucru la a fi femeie? Dar cel mai mișto lucru?
Mersul la ginecolog l-am detestat întotdeauna. Fie și din perspectiva de mamă de băieți mi se pare foarte mișto că o gagică se poate îmbrăca elegant și catchy fără să cheltuie mare lucru, la tipi e mult mai greu de obținut asta.
14. La ce “treabă bărbătească” te descurci mai bine decât ei?
La mînuit pîinea și cuțitul :).
15. Cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut în ultimele 24 de ore?
Jucatul compulsiv de Mahjong pe telefon.
