Fiindcă trăim vremuri de crize politice nesfârșite, confuzii ideologice profunde și teorii ale conspirației vecine cu psihoza colectivă, m-am gândit că n-ar fi rău să (re)vedem o listă de filme care tratează într-un fel sau altul problematica asta. E, desigur, o listă subiectivă, nicidecum completă. Thrillerul politic rămâne o constantă de-a lungul istoriei, semn că autorii și spectatorii de film rămân, cum e și firesc, tot timpul circumspecți față de cei care decid soarta cetății.

The Manchurian Candidate (regia John Frankenheimer, 1962)

Lansat în 1962, într-un moment de maximă tensiune politică între S.U.A. și U.R.S.S. (criza rachetelor din Cuba), filmul lui John Frankenheimer, cu Frank Sinatra într-unul din rolurile centrale, e expresia unui tip de propagandă anti-comunistă pe care Hollywoodul o ridică la rang de artă. În timpul războiului din Coreea, câțiva soldați americani sunt hipnotizați și programați de oameni de știință sovietici și chinezi pentru misiuni anti-americane pe care le vor pune în aplicare la întoarcerea în patrie. Hmm! Să fie oare o întâmplare că una dintre acuzațiile frecvente în spațiul public american contemporan este cea care zice: Cine nu e cu noi e cu Rusia lui Putin? Există și-un remake al poveștii, făcut în 2004.

Z (regia Costa Gavras, 1969)

Apărut în 1969, după revoltele studenților de la Paris din mai 68’, Z e versiunea cinematografică a turbulentei istorii politice a Greciei din acele vremuri, istorie marcată de asasinate politice și de dictatură militară.

În Z, radiografia unui asasinat condus de-o organizație politică lipsită de scrupule, grecul Costa Gavras, cunoscut pentru simpatiile sale politice de stânga, e suficient de inteligent încât să construiască un conflict care se desfășoară dincolo de ideologii. Z rămâne o poveste universală și teribil de actuală despre violența inevitabilă născută din lupta pentru puterea politică. Regizorul de imagine, legendarul Raoul Coutard, duce spectatorul într-o zonă de disconfort vizual foarte bine calculat: camera de filmat se insinuează peste tot: din piețele blocate de proteste până-n spatele ușilor unde se pun la punct cumplite mașinațiuni politice.

The Convesation (regia Francis Ford Coppola, 1974)

Nu știu să fie vreun alt film mai potrivit când vine vorba despre statul intruziv, acel Big Brother omniprezent și omniscient căruia nu-i scapă nimic din ceea ce-ar putea deveni subversiv.

Gene Hackman e de neuitat în rolul unui expert în supraveghere, riguros și paranoic, care devine victima propriilor suspiciuni. Lansat la câteva luni după demisia preșdintelui Richard Nixon ca urmare a scandalului Watergate, The Conversation rămâne un reper în materie de thriller politic.

Bonusuri: Presupun că multă lume a văzut All the president’s men (1976) al lui Alan J. Pakula, povestea celor doi reporteri care au scris despre afacerea Watergate. Mai puțin cunoscut e faptul că filmul face parte din așa-numita trilogie a Paranoiei politice semnată de Pakula, trilogie care mai cuprinde Klute (1971) și The Parallax View (1974). Nicio listă a filmelor politice nu poate ignora comedia neagră a lui Stanley Kubrick despre absurditățile Războiului Rece, Dr. Strangelove (1964) sau mai recentul Wag the Dog (1997) al lui Barry Levinson despre inevitabila colaborare între PR-ul politic și ficțiunea propagandistică de tip Hollywood. Iar lista rămâne deschisă…