La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a celui de-al șaselea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Care este bucket list-ul tău?
Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 6 mai.
Textul de mai jos este unul dintre textele finaliste.
***
Și..stăteam așa, aproape nemișcată, privind Curcubeul, atingând culorile ființei mele și am vrut să pătrund dincolo de ce se zărea.
Deci, da,este vorba de a fi, nu de a avea, în Bucket List-ul meu: aspir să inspir până expir.
Ce e de făcut?
Îmi iau agenda și stiloul, mă conectez la internet și constat că din COR (Clasificarea Ocupațiilor din România) lipsește vocea mea: profesia de Muză. Păi…hai să îi dau un cod în 2019, căci nu se știe ziua și ceasul până când voi mai vedea Răsăritul.
Ce e Muza? Conform DEX-ului, fiecare dintre cele 9 zeițe ocrotitoare ale artelor și ale științelor, în special zeița poeziei care inspiră pe poeți; femeie iubită de un poet și care îl inspiră. Ce poate fi mai frumos de atât?! La o simplă căutare, descopăr că în cursul istoriei se pot aminti unele femei ca muze de inspirație, de exemplu Veronica Micle și Courtney Love.
Niciodată nu mi-a fost teamă de moarte. Am murit și am înviat de atâtea ori. Dacă mâine aș afla că mai am o oră de trăit sau dacă sfârșitul mi-ar fi subit, nu mi-ar fi teamă și aș zâmbi. Aș zâmbi pentru că am trăit intens, autentic, cu asumare.
Închid ochii și îmi imaginez cum îmi beau (ultima poate!) cafeaua în Toscana, pe o băncuță de lemn pictată și lângă un teanc de cărți, cu autografe ale prietenilor mei poeți și scriitori, respirând un aer de mândrie că am fost contemporană cu ei.
Nu mă văd bătrână, aș putea adăuga pe listă visul meu de copilă, de a fi balerină. Mi-aș purta trupul de adolescentină încoace și încolo, până la ultima suflare, până la ultima bifare.
M-aș trezi într-o dimineață de aprilie, determinată să îmi tatuez o cheia sol pe brațul stâng, pentru că niciodată n-am fost îndeajuns de curajoasă să fac asta.
“Pensia” o voi cheltui mișunând în Ghana, într-o misiune numai de mine înțeleasă.
În ultimul ceas, aș putea să transmit pasiunea pentru jobul meu, la cel puțin 1000 de tineri, adunați la Colosseum, pentru că au înțeles că implicarea face diferența.
Și cât încă mă simt vie, îmi doresc să invit la una din lansările cărții mele personajele principale, să văd în aceeași încăpere oamenii din viața mea (doar cei care merită să fie menționați) și să mă întreb dacă au ceva în comun.
Foarte frumos si profund , pentru mine esti o muza si vrem sa citim mai mult din ceea ce creezi
E în lucru🙂
Paradoxul Muzei e ca și Paradoxul Curcubeului. Asa cum Muza, foarte volatilă, nu poate dovedi existenta sa decât prin operele celor pe care i-a inspirat, Curcubeul, fără Soare, nu își poate împrăștia lumina Răsăritului în 7 culori. Demersul de a înscrie profesia de Muza în COR e similar re-Invierii personajelor cărții pe care o vei scrie la evenimentul de lansare într-un spațiu public în care actul Creație Artistice se va materializa într-un ZAMBET demn doar de Umorul Dumnezeiesc. Personajele toate, dezgolite de social sau profan, își vor disputa capitolele cele mai îndrăznețe. Lecția Muzei este lecția lui Acum, ea inspira mereu în ACUM. Și probabil cea mai buna lecție predata în Colloseum celor 1000 de tineri asistenți sociali, e ca: DA Implicarea face diferența. Exista o lege a Șanselor Fructificate mereu în momentul ACUM care unește destinul de Muza cu cel de Asistent Social prin tangenta pe care o faci cu Eternitatea trăind și acționând pasional în momentul ACUM.