Pe scurt și de râs despre distanța dintre generații.
– Tati, dar părinții și copiii pot fi prieteni?
– Desigur, fiule! Chiar trebuie să fie! Sau vrei să spui că noi doi nu suntem prieteni?
– Da, fraiere, suntem! Și nu mai fi prost, că-ți trag una!
– Hei! Ce-a fost asta? Ai cam întrecut măsura!
– Dar eu așa vorbesc cu prietenii mei, tati! Iar ei nici nu se supără și nici nu-mi reproșează că am întrecut măsura! Suntem de la egal la egal, asta e prietenia! Ne înjurăm, ne împingem, ne pocnim! Eu aș vrea să fiu și cu tine prieten, dar văd că nu se poate.
– Eu te înțeleg, dar sunt mai multe forme de prietenie, unele bazate pe…
– Auzi, bulișor, mai lasă vrăjeala! Și marș d-acilea că te joc în sandale!
– Aoleu, mai ușurel, că nu suntem în gang!
– Dar ce ai tati de te ofuschezi, una două! Ba chiar suntem în gang! Viața-i un gang, nu-mi spuneai tu mai demult? Și văd că nu le ai deloc cu prietenia adevărată!
– Ba da, băi jmecherilă! Le am chiar foarte bine! Sau vrei o beagă peste bârnău?
– Hai, dă-i cu bleaga, slăbăciune, să vedem ce-ți poate scheletu’!
(Se aude o palmă răsunătoare, apoi un suspin prelung și niște smiorcăieli. Apare mama băiatului)
– Măi nătărăilor, ce se întâmplă aici?
– Chillout femeie! Testăm prietenia! Nu-i așa, dragul tatii?
– Îhî…
– Ce îhî? Am devenit prieteni sau nu?
– Am devenit!
– Uite, femeie! Vrei să fii și tu prietenă cu noi?
Super “dialogul” tata – fiu, dar mai ales “misoginismul” cand apare mama!!!!