La începutul săptămânii am lansat prima temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Victor/Victoria sau Eterna bătălie între sexe. Cine are victoria?. Un nou sezon deoarece am schimbat puțin placa, în ceea ce privește premiul.
Primim răspunsurile voastre până duminică, 13 mai, ora 14:00, pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro, iar cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 14 mai. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Victoria e de partea Biruitorului, de partea lui, de partea lui Victor. Nu există izbândă a Biruitorului fără ca Biruința să nu cocheteze cu Victor. Victoria îl supune, iar Victor, orbit de plăcerea Biruinței, îi cade în mreje. Este el și ea, El cu Ea, Biruitorul – înlemnit, împietrit, înmărmurit: BIRUIT – și Victoria – dezinvoltă, nestingherită, lascivă: BIRUITOAREA. Biruitorul Victor biruit de biruința Victoriei.
Victoria e întotdeauna (oare?) simpatică. Se poartă doamnă, regină, împărăteasă. Biruința ei e ademenitoare: Victoria îl momește, îl poartă pe Victor către un ungher al simțurilor, neștiute de el, neîncercate, nelămurite, unde neînsemnatul devine rege, iar lumea lui capătă nuanțe înfricoșătoare. Iar biruința ei asupra lui e deplină. Căzut în patima biruinței, Victor privește lumea, își măsoară imperiul cu gloria Victoriei ce-l împodobește. S-a îmbrăcat în hainele ei, i-a luat înfățișarea. Iar acum, asemenea unui talisman încastrat în propria-i carne, biruința devine una cu biruitorul. Victor este Victoria. Iar Victoria a devenit Victor.
Victor fără Victorie? Victorie fără Victor? Nicio poveste nu se sfârșește dacă mai întâi nu începe… Povestea lor devine povestea atributului și a fiinţei. Biruința este izbândirea cuiva, a unei fiinţe. Biruinţa este însă şi a Victoriei. Iar Victor nu biruieşte întotdeauna. Mulţi Victor-i nu şi-au găsit Victoriile, adevăratele Victorii. Și multe Victorii… nu s-au găsit în contextul potrivit. Bătălia dintre simpatica Victorie și obedientul Victor pare să-i unească, să-i îmbine cumva într-un joc al căutării. Victor (o) caută (pe) Victoria, în timp ce ea se ascunde, de multe ori e nevăzută, neîntâlnită, e doar o nălucă în năucirea lui. Dar și Victoria, ființa, e obedientă. Își caută la rându-i biruințele. Și le găsește. Găsește câte un Victor la fel de simpatic, care o biruiește și și-o supune. Victoria e biruită de Biruitor.
Dar, fără Victorii, ce-ar fi lumea? Și fără Victor-i, ce-ar deveni? Ar fi poate o lume a Anelor și a Andreilor, a Mariilor și a Mihailor. Ar fi. Cu aceleași bătălii. Doar fără nume în V sau în B (Birui-nță, -tor, -t etc). Și atunci Biruința Anei ar deveni a Biruitorului Andrei. Și aceleași bătălii s-ar duce și de-ar fi doar Ane sau doar Andrei. Doar Victorii sau doar Victor-i. Fiecare Ană își caută victoria, și fiecare Andrei, victor-ia. Cum s-ar sfârși atunci povestea astfel începută? Biruință există. Și biruitor. Forma lor diferă, substanța rămânând. Efectul Shyness Crown și bătălia V-urilor… Frumusețea pe linie naturală, misterioasă, ar birui în bătălia lor și atunci Victor-ii și Victoriile ar fi deopotrivă săvârșiți. Victor și Victoria, însă, închipuie bătălii și își caută biruințele în ele. Biruința este scopul. Biruința unuia este înfrângerea celuilalt. Sau poate niciunul nu biruiește. Ori poate amândoi, da. Nicio bătălie nu este frumoasă, nu poartă semnătura Shyness Crown, decât poate dacă și-ar lua răgazul ei.
Biruitorul Victor și biruința Victoriei… Bătălia V-urilor: În tihna ei, ce-ar mai fi de câștigat?
