Distop Minitop

Inteligența artificială care doboară omul, omnipotența sistemului, viața fără de moarte, dar și fără de viață, război, planete în colaps, metempsihoza săracului – câte capete azi, atâtea distopii imaginate sau imaginabile, iar pop culture-ul nu se abține nici el. De la distopiile clasice precum 1984, Ferma animalelor sau Minunata lume nouă, demoralizarea artistică a mers mână în mână cu dezvoltarea tehnologiei și cu angoasele sociale din anumite perioade ale ultimului secol.

De când mi-a pus Dumnezeu Netflixu-n cap, am servit distopie pe stomacul gol, distopie în doi, distopie terapeutică și tot așa, de la Black Mirror, Handmaid’s Tale până la Altered Carbon – iar apoi, când am luat o pauză binemeritată de la viitorul oribil cât să fumez o țigară în prezentul sumbru, m-a lovit: de ce sunt distopiile atât de seducătoare astăzi, când orice idee utopică pare decedată din fașă, oricum?

 

Deși conceptul de anti-utopie (sau cacotopie) a fost vehiculat în filozofie și în literatură timp de câteva secole, termenul propriu-zis de distopie se pare că a fost folosit pentru prima dată în 1868 de către John Stuart Mill într-un discurs susținut în Camera Comunelor a Parlamentului Britanic.

La polul opus al utopiilor dar, în același timp, ca un contrapunct firesc al acestora, distopiile reprezintă societăți în care premisa generală o constituie răul – regimuri totalitare, suferința sistemică, tehnologie terifiantă și, cel mai adesea, toate la un loc. Acum, nici utopiștii de carieră n-ar trebui să își răsucească mustățile a satisfacție, pentru că orice societate utopică ar putea conține în ea latența distopiei. De la grădina Raiului până la comunism, toate au eșuat lamentabil.

Neșansa istorică a utopiilor, precum și pesimismul cronic cu trei capete hrănit de lumea în care trăim au creat astăzi o formă bizară de terapie de grup, bazată pe distopiile la care avem acces prin literatură și cinema: puși în fața unor worst-case scenarios, prezentul poate deveni tolerabil prin comparație, așa cum o lovitură la ficat poate anestezia o lovitură anterioară la genunchi.

Dacă în trecut distopiile erau subversive și puteau trece drept o formă de dizidență politică (1984), astăzi pare că ne-am acceptat deja condiția și tot ce ne mai pot ele da sunt indicii sau scenarii despre un-viitor-nu-prea-îndepărtat cu care încercăm să ne obișnuim prin repetiție. Distopiile sunt azi precum împachetările cu nămol dintr-un banc celebru: nu ajută la nimic, dar cine o face se obișnuiește cu pământul.

2 comentarii
    Alin

    Problema distopiilor si utopiilor e una pe cat de simpla pe atat de greu de constientizat, nu vor fi niciodata realitate. Realitatea e atat de complexa ca sistem unitar incat franturile de SF nu fac decat sa uitam ca traim in real, ca suntem oameni si ca apartinem acestei planete. Cel mai frumos de povestit despre distopii va fi cand vom ajunge la o comunitate globala curata spiritual si bazata pe valori spirituale si aici nu ma refer la nici o religie ci la idealuri de curatenie si intelepciune, atunci vom putea sa ne batem capul.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine