Ca să prindem o balenă, ca să prindem o balenă,

Scos din fire spune tatăl, clătinînd amar din cap

Către fiul său Prosper, care șade sub dulap,

Ca să prindem o balenă, ca să prindem o balenă,

Precum văd, nu vrei să mergi.

Și de ce, la o adică?

Și de ce, mă rog, aș merge să vînez un animal

Care nu m-a supărat niciodată, niciodată?

Du-te singur de vînează dacă ții atîta, tată,

Eu prefer să stau acasă cu sărmana mea mămică

Și cu vărul meu Gaston.

Iată-l în balenieră cum s-a dus, iată-l pe tatăl,

Iată marea agitată…

Iată fiul, stă acasă,

Iată, iată și balena, o balenă mînioasă,

Iată-l tatăl, în furtună,

Iată-l și pe verișorul, pe Gaston, vărsînd castronul,

Un castron cu supă bună,

Era marea furioasă

Și era supa gustoasă,

Iată cum Prosper pe scaun șade și-i adînc mîhni:

Oare la vînat balene pentru ce n-o fi pornit

Și de ce, la o adică, și de ce m-oi fi codit?

Poate că vînam vreuna, de mergeam la vînătoare

Și acum aveam mîncare…

Dar, deodată, iată, iată cum în lături ușa sare

Și cum, ud pînă la oase, tatăl gîfîind apare

Cu balena în spinare

(Ea avea ochii albaștri și era foarte frumoasă).

Iată tatăl istovit cum o leapădă pe masă

Și cum zice: Dați-i zor (și oftează din adînc)

Spintecați-o. Mor de sete. Sînt flămînd. Vreau să mănînc…

Iată însă că Prosper se ridică fără jenă

Și-și privește drept în albul ochilor hainul tată

(Albul ochilor albaștri, cum avea și-acea balenă)

Și îi spune, deodată:

Și de ce, la o adică, aș ucide-un animal

Care nu m-a supărat niciodată, niciodată?

Eu renunț la partea mea.

Și cuțitul, cu dispreț, îl aruncă pe podea.

Dar balena îl înhață și la tată se repede

Și-l străpunge dintr-o dată, apoi face cîțiva pași.

Ah, ah, zice vărul Gaston cînd această faptă vede,

Parcă e la prins de fluturi, la vînat de fluturași!

Iată-l pe Prosper acuma, care scrie întristat

Mici anunțuri funerare, iat-o și pe biata mamă,

Văduva îndoliată după soțul răposat,

Iată și balena care

Lăcrimînd privește jalea din căminul nimicit

Și, din cînd în cînd, exclamă:
Pentru ce, la o adică, am ucis un biet tîmpit?

De-acum, ceilalți se vor ține după mine, parcă văd,

În șalupe cu motor,

Și-au să caute să-mi facă, în familie, prăpăd.

Izbucnind apoi balena într-un rîs mult prea bizar,

Mult prea neliniștitor,

Văduvei i-a spus, din mers, cînd pe ușă da să iasă:

Doamnă, vreți să fiți gentilă, dacă cineva întreabă

Despre mine, să-i răspundeți: știți, balena nu-i acasă,

Adineauri a ieșit,

Dar ședeți și așteptați-o,

Pînă-n opt sau zece ani se întoarce, negreșit…

(Traducere de Gellu Naum)

Sursa foto: aici