Situația se complică, dar șansele rămân în picioare!
EU: Hai! Ce-i atâta lamentație?
EL: Doamne, dă-mi putere să rezist!
EU: Hai că e deja mai bine! Văd că ești un om credincios… sau dacă nu, te-a podidit acum credința, așa cum li se întâmplă celor aflați în dificultate. De fapt, tu poate ești ateu când îți merge bine și credincios când dai de greu. Dar lasă, nu-i mare rușine, suntem oameni, avem slăbiciunile noastre. Eu îmi amintesc bunăoară un caz, acum vreo zece ani, pe litoral. O vreme ca dracu, valuri mari, frig. Și… bineînțeles, e plină lumea de șmecheri care vor să demonstreze cât de tari sunt ei… mai ales dacă audiența e mai mult feminină. Era unul mândru, cu pletan și trei puicuțe înfrigurate. Când m-am dumirit, ăla era deja după valuri, după dealuri. Am scuipat de nervi și dă-i pedală, normal! Când m-am apropiat de el, era vânăt la față. Panică mare, cârcei, tot pachetul. El ajutor, eu mai ușor! Apoi dă-i cu întrebarea de bază! Ce-ai făcut, boss, ca să meriți să te salvez? Ăla, clar, ochii cât cepele. Se vedea că procesează situația, dar nu găsea nimic…
Dar eu zic așa, omu’ care chiar a făcut ceva bun, nu se laudă, dar nici nu are ceva de ascuns! Le zice deschis, dom-le, am donat ceva la un orfelinat, m-am băgat pentru cineva pe stradă, am dat niște mărunt la o bătrânică. Chestii omenești, normale! Dar când omu’ începe să caute prin creier sau face pe orgoliosul sau pe principialul, gen: cine dracu ești tu, salvamaru’ lu Dumneze, ca să-mi ceri socoteală înainte de a mă slava! Fii bun și fă-ți datoria, că eu nu-ți răspund la întrebările tale de psihopat! Îți dai seama? De-a lungul vremii mulți m-au acuzat, ba de psihopatie, ba de cinism, ba de nebunie… Nu, frățioare, este examenul tău, nu al meu! Misiunea mea e să te slavez doar dacă aduci folos umanității! Că e plină lumea de paraziți, de căpușe sau lipitori, care isrosesc aer și resurse degeaba, care aduc numai daună și suferință, semenilor și naturii. Că odată m-a acuzat cineva că aș fi fascist! Domne ferește! Eu sunt liberal de felul meu! Dar să nu ne băgăm în politică, că știi cum e, ce-ar fi stânga fără dreapta și invers. Și să-ți mai spun ceva, ca să mă înțelegi mai bine. Odată l-am salvat pe unul, care mai târziu și-a ucis familia! Nevasta și doi copii. Înțelegi? Alo, ești atent la mine?
El: Da, da, înțeleg! Dar te rog, ajută-mă! Nu mai rezist mult! Eu sunt un tată bun, un soț atent, sunt săritor… Odată… odată am…
EU: Așa, curaj! Spune, nu ezita! Chiar dacă nu e o faptă monumentală, știi cum e, sufletismul adesea se manifestă prin mărunțișuri. Aparent mărunțișuri! Că așa, nu mulți sunt capabili de să bunătate monumentală! Ba exsită ipoteze cum că bunătatea monumentală ascunde niște culpe vechi, niște păcate pe care omu și le spală făcând bine la scară mare! Și Doamne ajută! Că toți avem șansa de a fi mai buni. Dar scuză-mă, n-am vrut să te întrerup! Ce spuneai că ai făcut!
EL: Am… Odată am… Am dat o pungă mare cu hăinuțe pentru copii, la o familie sărmană!
EU: Ha-ha-ha! Doamne mă iartă, scuză-mă că râd! Ok, hai că nu-i rău! De unde erau hăinuțele? Nu te supăra! Erau hăinuțe pe care nu le mai purtau copiii tăi, findcă au mai crescut? Că deh, copii cresc, nu și hăinuțele… Și ce să faci cu hăinuțele, tradițional vorbind?
