La fiecare început de an îmi propun să fac diferite “chestii”. Îmi planific tot felul de activități în cele mai diverse zone, dar las un loc aparte pentru un … “țel” în materie de mișcare. Pentru 2018 mi-am propus că la concursurile la care ajung să merg la “tura lungă”, dacă ea exista. În mare parte mi-a ieșit. Zic în mare parte pentru că nu prea am reușit eu să merg la concursuri. În 2017 îmi propusesem să alerg un semi-maraton. Mi-a ieșit și asta.

Pentru 2019 mi-am propus să parcurg 100 de kilometri pe jos. Nu în fugă, nu pe plat, nu pe șosea, nu neapărat singur, nu mai mult de două zile, nu iarna. Cam astea ar fi reperele. Niciodată n-am parcurs distanța asta pe jos. Cel mai mult am mers vreo 50, 60 sau poate 70 de kilometri, de la Bratislava la Viena, în urmă cu vreo 20 de ani. Atunci se întâmpla să fie la început de iarnă într-o “călătorie” fără viză, ghidat de o călăuză. Dar asta e o altă poveste.

Ce vreau să spun e că la vremea respectivă parcurgerea acelei distanțe s-a realizat pe durata a trei nopți. Mergeam doar noaptea pentru că noaptea ești mai greu de văzut mai ales când te deplasezi fraudulos în grup de vreo 50 de persoane. Ideea e că mi-a plăcut experiența atât de mult încât aș repeta-o oricând. Chiar dacă nu mai e cazul din cauza lipsei de context și a deschiderii granițelor. Ăsta e motivul pentru care mi-am propus să parcurg 100 de kilometri pe jos. Peste munți, ape, prin păduri. Pot fi chiar peste 100. De fapt o să văd exact câți sunt după ce-i voi fi parcurs.

De ce spun eu asta aici, acum? Pentru că suntem la început de an și încă mai e timp să nu uităm să ne planificăm, dacă n-am făcut-o deja, o aventură despre care să putem povesti oricând în perioada asta scurtă de viață. Va doresc să fiți inspirați în alegerea unui astfel de “țel”. Dacă sunteți în pană de idei poate vă iau cu mine.

Să nu credeți că renunț la bicicletă. Nici vorbă. Chiar intensific zona respectivă. Dar am vrut să adaug și o pată de culoare.