Știu că v-am mai spus despre el, dar vă rog din nou să va uitați la The Goldbergs. E un serial cuminte, fără supereroi, fără drame, sex și crime și nici nu avea cum să fie altfel, de vreme ce este despre copilăria noastră, a celor care am avut norocul (nu-mi vine să cred că spun asta) să creștem în anii ’80.
Afișe, trupe, îndrăgostiri la școală, bilețele în clasă, Top Gun, Rocky și Dirty Dancing, tată ocupat și mamă casnică, ședințe cu părinții și cascadorii pe biciclete, alesul echipelor la sport și teamă de ridicol, zile de naștere și schimb de jucării sau reviste, pe toate le găsiți în episoadele scurte, dar dinamice și pline de dialoguri.
Dar nu doar fiorii mici pe care ți-i pot da amintirile ăstea dau sens producției, ci și setul de valori al familiei. Dincolo de strigătele din casă și certurile între frați, în casa Goldberg se discută, se iubește, se crește. Și se crește bine: protagonistul serialului, mezinul familiei, Adam, pe care îl vezi mereu filmând cu un VHS cât el de mare, este creatorul real al seriei. Mai tare, fiecare episod se încheie cu filmări originale din colecția lui Adam Goldberg, de-obicei pe subiectul episodului.
E o producție candidă, solară, colorată și tandră. Faceți o-ncercare.
Salut, ai imbatranit, Mihai 🙂 Multa nostalgie…
Nu te teme, suntem alaturi de tine!
Top Gun, Rocky și Dirty Dancing ? Nu mi-au placut atunci si nici acum. Tată ocupat și mamă casnică ? Amandoi lucrau. Cascadorii pe biciclete ? Pai de unde bicicleta ? Zile de naștere și schimb de jucării sau reviste ? Mi-au serbat o singura data ziua, la 6 ani. Jucarii si reviste… Credeti ca atunci periferia bucuresteana era mai grozava ? Recunosc doar teama de ridicol care m-a insoteste si acum.
In ce tara se petrec toate astea ? De unde atata nostalgie…