(P) Din farfuriile personajelor literare: co-meseneala din literatură și până în prezent

Conceptul de co-meseneală, deși nevalidat în DEX, este unul care, odată cu campania Hochland – Brânza Praid, a căpătat un sens aparte, s-a definitivat, luând o formă profundă prin expunerea importanței ritualului mesei în cultura românească. Din cele mai vechi timpuri, oameni de pretutindeni au folosit masa în familie sau cu prietenii drept prilej nu doar de desfătare culinară, ci și de apropiere. De discuții născătoare de idei, uneori chiar de conflicte constructive, formări de opinie, dezbateri. De acel tip de apropiere care întețește firul, uneori subțire, alteori mai gros, al relaților între meseni. Poate că fiecare dintre noi se așează la masă cu scopul clar de a-și regăsi sațietatea, de a-și potoli „vocile” care mai de care mai înalte, care strigă din interior spre exterior „mi-e foame!”. Dar, de câte ori o masă împreună nu s-a transformat dintr-un simplu act de consum într-un act complex de schimb, de apropiere, de adâncire a unor relații? De câte ori mâncarea nu a adunat oamenii în jurul mesei, dar co-meseneala a creat punte între ei, a dărâmat ziduri, a născut ceea ce avea să devină viitor prin planuri și idei, sau a reiterat trecutul împărtășit la comun, care i-a adus, emoțional și spiritual, mai aproape în prezent?

În vasta istorie a literaturii române, co-meseneala a fost, de multe ori, modul prin care personajele s-au conturat, intriga s-a dezvăluit sau acțiunea s-a desfășurat. În unele cazuri, chiar punctul culminant s-a întâmplat într-un context de co-meseneală.  În literatura universală, servirea mesei joacă un rol important în creionarea personajelor, reprezintă uneori punctul de pornire al întregului fir narativ sau punctul final în care ni s-a ridică vălul de pe ochi și brusc, clar precum supa de găină cu tăieței de casă, ni se dezvăluie adevărata esență. Trecem astfel prin peripețiile lui Ulise, al cărui lung drum spre casă este facilitat de ospățul la curtea regelui Alcinou, prin aplecarea (sic!) către simbolismul culinar pe care o au rușii (Gogol, Dostoievski etc.) și suntem, alături de Proust, în căutarea madlenei pierdute.

Revenim la literatura română, unde în jurul hangiței Ancuța, (și a mâncării gătite de ea) se construiesc poveștile jonglate în ramă, la amintirile lui Ion Creangă, multe dintre ele strâns legate de mâncarea făcută în casă și servită în familie. La Baltagul lui Sadoveanu, unde scena praznicului de la final reprezintă un moment definitoriu pentru Vitoria Lipan, în care se conturează imaginea finală a personajului său, moment care devine astfel un ritual de încheiere a periplului justițiar. La polul opus, scena cinei din Moromeții deschide romanul, creând o privire de ansamblu asupra personajelor; co-meseneala ajută astfel la conturarea lor, anticipând relațiile interpersonale și conflictele în care acestea vor intra pe parcursul romanului. Un exemplu cu un puternic simbolism, de la ierarhia familială și până la jocul de putere reprezentate prin locul fiecăruia la masă, conducând spre morala întregului discurs narativ.

Literatura preia alimentul pentru a hrăni intelectul. Preia conceptul de co-meseneală pentru a antrena cititorul cu privire la mesaj, la dezvoltarea personajelor, pentru a-l face atent la teme sociale și politice ale căror răspunsuri se caută apoi, neîncetat, în firul narativ. Pentru acest tip de foame, o subtilă alchimie a nevoii intelectuale și emoționale de altfel de hrană, Brânza Praid vine în întâmpinare cu două sortimente 100% românești, naturale și cu un gust aparte, complex. Împreună cu un companion pe măsură – vinul bun, transformă orice masă într-o experiență de co-meseneală și orice mesean într-un personaj principal al propriului roman.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine