Începem anul cu tradiționala urare “să călătoriți bine!” pentru că, în opinia mea, călătoriile ne deschid mintea și ne fac mai înțelepți, mai toleranți și mai dornici de aventură decât orice film sau documentar văzut de pe canapea. Iar începutul de an este momentul perfect nu doar pentru celebra rezoluție de anul nou, în care eu personal nu cred o iotă, ci și pentru planurile de călătorie sau vacanță din 2019.

Și cum ne-am adunat aici pentru că suntem iubitori de natură, profit de ocazie pentru a răspunde la una din cele mai simple întrebări din acel set de întrebări ce îmi sunt des adresate: ”bine bine, dar eu unde pot vedea păsări, că nu am timp să merg pe coclauri ca tine?”

Iar răspunsul meu este invariabil, “oriunde ai merge, poți vedea faună, cu condiția să scoți ochii din telefon”. Acum, serios vorbind, mulți prieteni de-ai mei, călătorind cu mine, au avut surpriza să constate că păsările (care sunt cam cea mai ușor observat categorie de animale) nu doar că sunt prezente oriunde, inclusiv în localități, ba, mai mult, variază de la oraș la oraș, astfel că au ocazia să vadă o specie greu de văzut acasă pentru simplul motiv că e la mare distanță de București.

Așa că îi fac pe plac amicului meu imaginar (ce, voi nu aveți??) și îi fac o prezentare a celor mai la îndemână citybreakuri de iarnă din Europa, cu speciile ușor de văzut de acolo. Cu alte cuvinte, bani să aveți să vă urcați în mașină sau în avion, că faună este berechet.

Printre primele mele plecări în weekend iarna au fost la bulgari. Varna este relativ aproape de București, are mare, soare, climă mai blândă iarna decât în București și… păsări. Vă va fi realmente imposibil să ignorați cohorta de pescăruși cu picioarele galbene (Larus michahellis), care efectiv stăpânesc centrul orașului.

Acest exemplar, extrem de obraznic, picheta o gheretă de tip fast food, cerșind de mâncare. Deși aceste păsări sunt sălbatice și nu trebuie hrănite, turiștii se amuzau aruncându-i mâncare. Iar el era așa pretențios deja după atâta mâncare servită la nas, încât refuza orice altceva în afară de carne. Nu-i așa că e bun de prinț?

O altă capitală aflată relativ aproape de casă este capitala vecinilor noștri de la vest, Budapesta. Aici Dunărea curge leneșă printre dealuri, iar de pe unul din ele, frumos împădurit, până și gaița (Garrulus glandarius) contempla admirativ peisajul de iarnă, fără zăpadă la momentul realizării fotografiei, de un întâi decembre.

Frumos colorate, gaițele sunt corvide, fiind înrudite cu ciorile, corbii și stăncuțele. Despre gaițe și celelalte corvide am un alt material în pregătire, așa că abonați-vă la articolele de aici să vedeți cât de curând corvide… care nu-s negre da-s tot un fel de ciori.

De bună seamă însă că un city break adevărat presupune avion și cel puțin o oră diferență de fus orar. Chiar două, în cazul Londrei, unde păsările din parcuri și grădini sunt proprietatea Reginei, fără să mai socotim cerbii, iepurii și vulpile. Aici, gâștele canadiene (Branta canadensis), parte introduse, parte autohtone s-au adaptat atât de bine traiului urban încât cuibăresc… pe trotuar.

O simplă plimbare prin Camden Town ave să îmi arate cât de bine sunt aclimatizate unele specii traiului în oraș. Gâscanul păzea de zor ouăle, nesinchisindu-se de zecile de turiști care survolau spațiul intim al cuibului. Cred și eu, așa o pasăre robustă poate fi un adversar redutabil oricărui om în perioada de cuibărit, așa că… țineți distanța și bucurați-vă de cidrul vostru fără să vă aventurați prea aproape de cuib. Din fericire, gâștele cuibăresc la începutul primăverii, deci iarna sunteți în siguranță pe trotuarele londoneze J

Arna, Londra este plină de pescăruși, aidoma Bucureștiului sau Varnei. Doar că…  ce vedeți aici nu e ce vedeți acasă. Pescărușii de aici nu au picioarele glbene, ci roz, ei fiind pescăruși argintii (Larus argentatus)

Și ei staționează plini de tupeu pe trotuar, ba chiar fură de pe mese sau chiar din mână mâncarea turiștilor neatenți. Cum despre pescăruși am mai avut articole, vă invit doar să le recitiți.

Tot Londra are o sumedenie de parcuri și grădini, pline de viață sălbatică. Aici este regatul unei păsări pe cât de mici, pe atât de simpatice.

Sunt literalmente peste tot: măcălendrii (Erithacus rubecula). Aceștia cuibăresc în parcuri, iar hrana în cioc poate fi unul din semnele de cuibărire. Urmăriți-i cu atenție și veți avea șansa să le vedeți și puii.

Iarna, măcălendrii devin și mai activi, ajungând să mânânce și din mână, în special în zona hrănitorilor, amplasate cu generozitate de britanici. Aici există un cult al păsărilor și, spre deosebire de români, britanicii de rând se descurcă binișor cu identificarea păsărilor, iar robin (măcăleandru) este ospecie arhicunoscută oricui.

Tot în Anglia, dar la Bristol aveam să văd un alt pescăruș obraznic, pescărușul negricios (Larus fuscus). Rețeta e simplă: iei un bilet low cost până la Bristol, iei autobuzul până în centru, te instalezi în zona portului și aștepți… 10 secunde.

Vei vedea imediat un străjer al oricărui punct bun de observație (cum era acest reflector stradal) unde pescărușii, oportuniști de meserie, scruteză mulțimea pentru ceva bun de mâncare. Despre acești pescăruși am mai povestit că traversează și Oceanul Atlantic, ei fiind întâlniți și în America de Nord. Dar să rămânem pe continentul nostru, că despre sepciile americane am avut un articol dedicat.

Ne mutăm spre o altă capitală europeană adorată de turiști, Stockholm. Aici tot gâștele fac legea,  de această dată o specie nordică, autohtonă, gâsca-călugăriță (Branta leucopsis). Orice parc din oraș le găzduiește, cârdurile fiind destul de zgomotoase pe alocuri.

În sezonul estival pleacă la cuibărit spre nord, dar iarna sunt o prezență de netăgăduit prin oraș. Nu o dată am fost nevoit să aștept să traverseze, ca niște veritabili pietoni, gâscani țanțoși mari iubitori de plimbări pe asfalt, de la un spațiu verde la altul.

Dar regina citybreakurilor de iarnă este, desigur, Barcelona. Clima blândă și statutul de metropolă a făcut ca pitorescul oraș să devină atracție nu doar pentru turiști, ci și pentru o specie al cărei nume evocă și ea domeniul religios, precum gâsca anterioasă. Este vorba despre o specie de papagal adusă din America de Sud, papagalul călugăr (Myopsitta monachus) și naturalizată în mai multe orașe din Europa.

Deși sunt gălăgioși și fac destul de multă mizerie în spațiul urban, localnicii nu sunt foarte deranjați de acești papagali, care aduc un aer ușor colonial orașului. Cât despre turiști, aceștia iubesc oricum tot ce are Barcelona de oferit, așa că cetele de papagali-călugăr se amestecă printre porumbeii domestici și dau iama adesea în hrana lor. Dar nu doar Barcelona este gazda acestei specii ci și Madridul.

Vizitând Madridul iarna, veți fi surprinși să-i vedeți și aici, nestingheriți. Deși altitudinea este de câteva sute de metri și temperaturile scad sub zero în majoritatea zilelor de iarnă, papagalii par să îndure bine frigul în capitala Spaniei.

Nu același lucru putem spune despre clima din Huelva, un orășel pitoresc și liniștit din sudul Spaniei, în apropiere de Gibraltar. Clima oceanică este secondată de ordinea și disciplina impuse de stârcul de cireadă (Bubulcus ibis), care părea să dirijeze circulația din mijlocul sensului giratoriu.

Aceste păsări iernează cu brio aici, deși la noi sunt oaspete de vară, migrând spre sud iarna. Huelva poat însă să aibă și zile de ianuarie cu maxime de 22-24 de grade și soare cât cuprinde, iar insectele și alte animale mici sunt încă active. Rai, nu alta, pentru stârci.

Dacă deja v-am enervat cu clima blândă, plusăm la 26-29 de grade în Tenerife, insulă din arhipelagul Canare. Aici, o păsărică endemică pare să facă trotuarul, sau măcar să-l folosească cu eficacitate: fâsa de Canare (Anthus berthelotii).

Neavând prea mulți prădători în cest biotope vulcnic, fâsa este extrem de îndrăzneață, adesea fugind printre pricioarele oamenilor. Am așteptat să treacă pietonii și pasărea a ieșit din umbră de-a binelea, pemițându-mi să o fotografiez și mai bine.

Deși e foate asemănătoare cu alte specii de fâsă de pe continent, nu o veți putea confunda cu nimic altceva pe insulă, ea fiind specie endemică aici.

Ne mutăm înapoi aproape de casă, în Atena. Aici, iarna, vremea poate fi capricioasă, dar capricioasă e mult spus, în sens… mediteraneean. Grecii încep să plângă și să tragă al treilea pulovăr pe ei la 10 grade, dar silvia cu cap negru (Sylvia atricapilla) este prezentă în aproape toți copacii din oraș.

Atenție, dacă vedeți ceva asemănător dar cu capul mai roșiatic, nu vă impacientați că ați găsit un exemplr necopt. Așa arată femela, cu aceeași alură, aproximativ aceeași dimensiune, doar cluoarea capișonului fiind diferită.

Ultima noastră destinație iernatică este Larnaca, altă capitală insulară perfectă pentru bătrânețe, cum zic ghizii turistici. Aici, chiar pe drum, puteți vedea la iernat nu doar mii de flamingi, ci și un nagâț mai parte, nagâțul sudic (Vanellus spinosus).

Acești doi derbedei erau fix în fața sediului poliției din Larnaca, iar ambiția mea de a-i fotografia chiar în fața unor oameni ai legii era să se lase cu o legitimare și o amendă. Am tras pe furiș cadrul cu pricina și am plecat, dar ei nu. Nu-I așa că e bine să fii obraznic iarna când știi că e blândă clima și poți să pelci oricând dac nu-ți convine ceva?

Acest articol va continua și săptămâna viitoare, că nici speciile, nici locurile bune de citybreak de iarnă nu s-au terminat. Însă…găsindu-vă destinții de city break pentru iarna acestui an, este doar o chestiune de timp să mă surprindeți voi pe mine cu semnalări interesante. Până atunci, vă aștept miercuri dupa 12.00 la prima emisiune din acest an cu noi semnalări!