Suntem niște entități eminamente vizuale ce fac alegeri bazându-se pe ceea ce „sare mai repede în ochi”, ignorând, în prima fază, celelalte simțuri: auditiv, olfactiv, tactil. Iar când vrem să ne deconectăm de la „balamucul” momentului, din nou, ne satisface un singur simț: auzul – pentru că ființa noastră tânjește după liniște. Dar chiar și atunci când căutăm liniștea, adică un non-sunet, mintea noastră face niște analogii acustice, pe care multi dintre noi le numim muzică. Oricum, muzica a fost în totdeauna un vehicul de legătură între teluric și divin, de asta căutăm muzica, de asta rezonăm la un anume gen de muzică, de asta apelăm conștient(sau nu) la muzică.
Mai jos aveti niște muzică nouă de liniștire a „creierilor capului”.
