La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a noua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă ai fi Papă pentru o scurtă perioadă, ce reguli bisericești ai aboli și ce ai propăvădui creștinilor?
Concursul se încheie duminică, 16 septembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 17 septembrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul Victoriei este unul din textele finaliste.
***
“The dignity of man rests above all on the fact that he is called to communion with God” (Catechism of the Catholic Church)
“God is dead” (Nietzsche)
Cum să abordezi un subiect cu greutate că asta? Ce ton să adopți? Unul plin de malițiozitate și de cinism? Unul plin de umor? Unul serios și plin de sine? După câteva momente în care mi-am ținut respirația înainte să plonjez, mi-am amintit că sunt femeie. Și că nu știu să înot. A, și mai sunt și căsătorită pe deasupra. “Ei, și”?!, îmi spun, n-o să mă împiedic eu de niște detalii tehnice… Doar niciunul dintre argumentele astea n-au stat în calea membrilor Consiliului Cardinalilor care m-au ales noul Papa.
Pentru că vorbim de papa, primul citat de mai sus e preluat de pe site-ul Vaticanului, din paginile dedicate Catechismului Bisericii Catolice: “Demnitatea umană rezida mai presus de toate în comuniunea lui Dumnezeu”. E un punct de pornire firesc, dacă te gândești că am fost aleasă urmașa Sfântului Petru. Cel puțin pentru lumea catolică.
Ei, dar în apele astea în care plonjez mă așteaptă o rețea de galerii pe care e musai s-o parcurg și eu abia am pornit la drum, asa ca imi strang energiile în brațe si încep. De azi înainte, deciziile mele pot să influențeze mersul lumii. Resursele informatice ale Vaticanului îmi spun că m-aș sprijini pe un miliard și ceva de credincioși.
Prima măsură pe care o voi lua va fi ca de mâine să interzic producerea și vânzarea de cruciulițe, icoane și alte obiecte religioase în biserici și pe lângă biserici. Stop. Îmi iau cuvintele înapoi. Nu-mi place verbul a “interzice”. Sună a totalitarism. Dar cum altfel să risipești o perdea groasă de fum dens și greu așternută între om și divin? Mi-ar plăcea să văd mai multă viață și mai puține obiecte în biserici. Îi voi îndemna pe credincioși să se sprijine mai mult pe oameni în credința lor și mai puțin pe obiecte.
“Money makes you do things you don’t wanna do, Bud”, zice Oliver Stone prin vocea unui personaj trecut prin multe. Dar Isus spunea: “Dați-i Cezarului ce-i al Cezarului!”. Căutați mijlocul de aur în toate. Asta a propovăduit un om născut înainte de Isus, Aristotel, un filosof. Căile Domnului sunt multe și nebănuite. Sunt multe citatele de care mă ajut ca să aduc lumină, nu să creez confuzie. Și eu mă sprijin pe semenii mei când vreau să-mi exprim credința și să vă păstoresc în spiritul ei.
Va îndemn să munciți să va câștigați pâinea cea de toate zilele prin muncă cinstită și să nu va fie rușine că vreți o pâine mai bună. Dar amintiți-vă să va opriți din când în când. Fie că ieșiți în natură sau că veniți la biserica sau că ieși în lume să vă cunoașteți mai bine apropiații, să cunoașteți alți semeni, alte popoare și alte culturi, ieșiți. Ieșiți din rutină, ieșiți din dependențe, ieșiți din închisoarea în care adesea va închideți singuri.
Biserica pe care o conduc are un trecut greu, știu, dar ce biserica nu are? Religia noastră, dragi enoriași, nu e nici mai bună, nici mai rea decât a lor. E o cale. Calea noastră. Știința poate fi ea însăși o religie. Mulți se închină la ea deja. Știința ne ajută să ne vindecăm de boli până nu demult incurabile, știința ne prelungește viața și ne îmbunătățește calitatea ei, știința ne dă speranță. Dar oare poate știința să-i dea sens vieții? Ce sperăm să obținem de la știință? Mijloacele tehnice să trecem cu bine peste următoarea era glaciară, să schimbăm cursul încălzirii globale, să colonizăm alte planete? E frumos să visezi, să explorezi, să descoperi, să fii temerar. E frumos, dar oricât de departe va călători omul, tot la el însuși se va întoarce mereu.
Să privim în urmă cu șaptesprezece ani. Două turnuri gemene, minuni ale științei și tehnicii, se prăbușeau la New York în numele a ce? În numele cui? La trei ani după aceea a urmat invazia Irakului. Să mergem mai departe, în urmă. Tot în septembrie, pe 1 septembrie 1939, Hitler invada Polonia. Începea o a doua conflagrație mondială. Una și mai sângeroasă decât cea care se încheiase abia cu douazecișiunu de ani în urmă. Holocaust, zeci de milioane de morți și alte milioane de răniți. Distrugeri materiale de necuprins cu mintea, foamete și alte sacrificii umane în anii de reconstrucție care i-au urmat. Ce au învățat oamenii secolului douăzeci de la propria lor istorie?
“Dumnezeu a murit”, spunea Nietzsce, un alt filosof, uitându-se cu jale la ce urmează după pierderea credinței. Minunile tehnicii și mințile lor sclipitoare i-au făcut pe oameni să se creadă invincibili și să-și dorească să stăpânească lumea. Au reușit să distrugă o bună parte din ea. Ce e omul fără Dumnezeu? O biata ființă condamnată să-și repete propriile greșeli până la anihilare.
Sursă foto cover aici.
