La începutul săptămânii, am lansat noua temă a concursului Vocea Ascultătorului: Cum vă transformați dorințele în realitate?
Concursul se încheie duminică, 29 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de miercuri, 2 mai. Nu de alta, dar e liber și pe la noi 😉
Textul de mai jos este unul dintre textele finaliste.
***
Cu toții avem dorințe înca de mici, asta-i realitatea. Fiecare dintre noi ne-am dorit la un moment dat să devenim – când vom fi mari – fie medici, fie profesori, fie interpreți de muzică, etc. Însă câți dintre noi ne-am îndeplinit dorințele? Procentul probabil este unul destul de scăzut. Sau poate destul de mare. Asta depinzând de noi în totalitate. Fie circumstanțele vieții nu ne-au permis, fie ne-am autolimitat, creându-ne bariere limitatoare. Totuși, după ce am devenit adulți, dorințele pe care le-am avut nu s-au oprit. Nici nu aveau cum, nu-i asa?
O familie fericită, carieră de succes,un trup de invidiat, o situație financiară bună!
Sunt doar câteva dintre dorințele, aspirațiile si fanteziile noastre.
Vorbind strict de mine, pentru a-mi putea materializa dorințele, am decis ca mai întâi de toate să las deoparte frica, acea emoție negativă care mă paraliza si nu-mi permitea de cele mai multe ori să am dorințe, darămite să mi le îndeplinesc.
Am încetat să-i mai invidiez pe alții pentru reușitele lor. Nu pot fi ipocrită încât să nu recunosc că uneori priveam cu jind la ce aveau alții, și-i invidiam. Totodată, am lăsat la o parte acel spirit de competiție, cu care am fost învățată încă de mică. Faptul că trebuie să lupt pentru tot ceea ce îmi doresc, că trebuie să fiu mult mai bună decât ceilalți. Până la urmă, împlinirea dorințelor nu este un sport. Acea luptă acerbă mă obosea, în special psihic. Nu vreau să sugerez nimănui ca trebuie să stai cu fundul pe canapea și să aștepți ca totul să vină de la sine, dar nici să te arunci într -o luptă care la sfârșit nu-ți va aduce garantat împlinirea.
Nu am știut din ce aluat sunt făcută până nu am avut curajul “să sar”, să mă arunc în necunoscut. Nu am ezitat atunci când am realizat că trebuie să ies din zona mea de confort pentru a-mi îndeplini dorințele. Totul fără a fi însă intr-o competiție cu cei din jur. Am hotărât să conspir în favoarea mea, să-mi spulber îndoielile și, cum spuneam anterior, să las frica deoparte și să elimin nesiguranța. M-am acceptat așa cum sunt, mi-am acceptat viața, fiind totodată mulțumită cu ea. Nu sunt o ființă perfectă, ci perfectibilă.
Nu mai aștept de mult timp momentul prielnic pentru a acționa în vederea îndeplinirii dorințelor mele. Știu, poate momentul nu va veni niciodata. Dar sunt prezentă în viața mea, ceea ce este foarte important. Dacă am un eșec, nu disper, deoarece realizez faptul că micile eșecuri nu sunt decât pașii spre succes. De asemenea, cer și ofer ajutorul meu celor din jur, privind în interiorul meu, dar și în exterior cu mult mai multă încredere.
Shakespeare a făcut o afirmație care ilustrează foarte bine gândirea mea: “Îndoielile se întorc împotriva noastră și ne strică latura bună, de învingători, prin faptul că din ele se naște teama de a încerca.“
