Nu tot ce zboară se mănâncă, zice o veche vorbă din popor. Ce ne facem însă cu cele care nu mănâncă decât dacă zboară după hrană? De câte ori vine ploaia, vedem păsări în zbor rapid la câțiva centimetri de sol, la rasul ierbii, cum se zice. Bătrânii spun – rândunelele prevestesc ploaia. Ce vă faceți însă, dacă realizați că există păsări care se comportă fix ca rândunelele, dar nu sunt rândunele?

Este vorba de lăstuni, verișorii rândunelelor. Zburători iscusiți și vânători de insecte prinse în zbor, cu mare agilitate, lăstunii sunt păsări de talie mică, nedepășind 15 centimetri lungime. Spre deosebire de rândunele, lăstunii au cozile mai scurte, bifurcația fiind mai puțin evidentă, spre deloc, în funcție de specie.

Lăstunii sunt oaspeți de vară, ei sosind la noi la începutul primăverii. După o perioadă de odihnă necesară refacerii după un drum de câteva mii de kilometri, lăstunii intră în rut (perioada nupțială), în acest interval de timp fiind mult mai ușor de văzut. În anii favorabili, cu multe insecte, lăstunii pot scoate și două rânduri de pui pe an, pe care îi hrănesc regurgitând insectele prinse în zbor. Toamna, lăstunii migrează spre sud, preferând zona tropicală a Africii, pentru a se întoarce în anul următor în aceleași locuri de cuibărit.

Dacă la noi în țară sunt două specii de rândunele, despre care vom vorbi, desigur, într-un articol viitor, azi ne concentrăm pe lăstuni, mai exact pe cele trei specii ce pot fi văzute în țara noastră.

Lăstunul de casă (Delichon urbicum)

După cum sugerează și denumirea științifică, lăstunii de casă sunt aidoma rândunicilor, păsări iubitoare de habitate antropice, mai exact iubitoare de locuri bune de cuibărit în localități. Lăstunii de casă sunt ușor de recunoscut și de diferențiat de ceilați lăstuni sau de rândunici pentru că au gușa și abdomenul, respectiv târtița, albe, aceasta fiind vizibilă în zbor, iar culoarea generală a spatelui este negru-albăstrui.

Lăstunii de casă își fac cuibul sub streșinile caselor, iar în unele zone cuibăresc semicolonial, populațiile având zeci de indivizi. Spre deosebire de cuibul de rândunică de casă, care este deschis, cuibul de lastun este închis, având doar un orificiu circular. Cuibul este confecționat din pământ moale sau argilă, care este cărat cu gura și lipit bucată cu bucată sub streașină sau în alte locuri adăpostite (sub poduri, balcoane de bloc sau chiar elemente de fațadă în relief).

Lăstunul de mal (Riparia riparia)

Pentru această specie va trebui să părăsiți confortul zonelor urbane, văile râurilor și zonele de stepă din sudul țării fiind locurile unde puteți întâlni această specie. Lăstunul de mal este ușor de recunoscut după banda întunecată de pe piept și culoarea generală maroniu închis de pe spate.

Asemănător lăstunului de casă, lăstunul de mal este tot o specie gregară, preferând colonii de sute de exemplare. Cuiburile sunt apropiate unele de altele și sunt săpate în maluri de apă sau râpe inaccesibile prădătorilor.

Lăstunii de mal sunt excelenți zburători, iar în zona coloniei se înghesuie unii în alții, executând uneori dansuri de o deosebită eleganță pentru a-și negocia un loc bun de a vâna insecte. Toamna și ei migrează spre sud.

Lăstunul de stâncă (Ptyonoprogne rupestris)

Această specie este și mai greu de văzut decât ceilalți lăstuni, pentru acesta trebuind să vă deplasați în zone greu accesibile, cu faleze, peșteri, zone stâncoase și abrupturi montane. Lăstunul de stâncă este foarte asemănător lăstunului de mal, dar banda întunecată de pe piept lipsește.

Lăstunul de stâncă este și el un excelent zburător, preferând să cuibărească în crevasele pe care le găsește în zonele de abrupt unde poate fi întâlnit. În țara noastră poate fi întâlnit în Carpații Meridionali, excepțional în Apuseni. Pont: dacă vizitați zone carstice, cu chei, peșteri cu intrări de mari dimensiuni sau zone cu faleze abrupte, îi puteți vedea zburând deasupra văii de dimineța până seara.

Or semăna ei cu rândunicile, dar doar dacă nu aveți suficientă tenacitate pentru a-i observa după ce s-au așezat. Deși sunt adevărați acrobați ai aerului și pot zbura cu viteze amețitoare, lăstunii pot fi lesne identificați și deosebiți de rândunici, despre care vom povesti într-un artricol viitor.

Până atunci, spor la observații tuturor!