Unul dintre festivalurile noastre de jazz ce înregistrează an de an o constantă creștere calitativă are loc în fiecare toamnă la Baia Mare. Meritul principal îi revine directorului artistic Iulius Eduard Keller, care reușește să asigure condiții optime de desfășurare – prin utilizarea modernei săli de spectacole ATP Tech Center, cu o capacitate de aproximativ 550 de locuri, prin mobilizarea unui public pe cât de divers pe atât de receptiv, dar și a unui număr apreciabil de voluntari acționând sub egida Asociației One Jazz. Succesul precedentei ediții, când s-au înregistrat peste 1700 de participanți, a recoltat aprecieri superlative pentru caracterul eminamente independent al acestui eveniment pe scena română de jazz. La fel ca în ultimii ani, îmi revine plăcuta sarcină de a scrie un articol-avanpremieră despre programul festivalului ce se va desfășura în intervalul 23-25 octombrie 2025.
În prima seară vom face cunoștință cu două formații alcătuite din tineri muzicieni în curs de afirmare pe scena autohtonă a jazzului. Sub excentrica titulatură Diximus & The Space Nebula vor evolua ghitaristul Oscar Ungvari, basistul László Sándor, bateristul Frankie Ercsei și un vibrafonist, despre care știm deocamdată doar că poartă numele de scenă Diximus. Trupa înființată la Cluj anul trecut ne propune un repertoriu original, asumându-și influențe eclectice – de la clasic la jazz și la world music.
Pasha Fedotov Quartet e un proiect centrat pe compozițiile liderului, un versatil saxofonist, originar din Ucraina, stabilit de câțiva ani tot în metropola transilvană. Acolo s-a petrecut fasta sa întâlnire cu Dima Belinski, actualul „spirit coordonator” al secției de jazz a Academiei Naționale de Muzică G. Dima din Cluj-Napoca. De altfel cei doi au conlucrat și în cadrul radioasei Transylvania Jazz Orchestra, fondate tocmai de Belinski (ansamblu aplaudat anul trecut la Festivalul băimărean). Sofisticatul repertoriu compus de Fedotov va beneficia de susținerea ritmică a aceluiași tandem precum formația anterioară. Așadar, două recitaluri susceptibile a genera interesante comparații.
Întâia prezență internațională a actualei ediții va fi Saul Rubin/Ramona Horvath Quartet. Ghitaristul Saul Rubin e un apreciat veteran al scenei newyorkeze de jazz, cu state de serviciu în grupări precum Roy Hargrove Big Band și colaborări cu muzicieni de talia lui Sonny Rollins, Hank Jones, Victor Lewis… El va interacționa cu pianista bucureșteano-parisiană Ramona Horvath, a cărei individualitate combină firesc studiile de specialitate absolvite la Universitatea Națională de Muzică din capitala țării noastre cu statutul de consecventă discipolă a lui Jancy Körössy, unul dintre „părinții fondatori” ai jazzului de expresie română. Ca atare, putem estima că repertoriul va concilia rezonanțele de sorginte clasică sau impresionistă cu savoarea ingredientelor de bază ale jazzului – spontaneitate, blues, swing – în sinergie cu contrabasistul francez Nicolas Rageau și bateristul Gabi Matei.
Grupul polonez Wojtek Pilichowski Slap Jazz e condus de o vedetă a scenei din țara sa. În fond, Pilichowski continuă o direcție afirmată pe la începutul anilor 1980, când compatriotul său Krzysztof Scieranski aducea în prim-planul stilului jazz-rock ghitara-bas, un instrument care până la apariția lui Jaco Pastorius fusese ținut oarecum într-o zonă de penumbră a jazzului. Într-o perioadă a anxietăților intercontinental-generalizate, slap jazzul interpretat de Pilichowski și mai tinerii săi companioni promite o infuzie de energii pozitive, revigorante, realizate cu acuratețea caracteristică tradițiilor muzicale ale Poloniei.
Un spectacol de zile mari anticipează Péter Sárik Trio din Ungaria, într-o versiune live a albumului Bartók X2. Liderul e un prolific pianist, compozitor, aranjor, pedagog, de o invidiabilă versatilitate interpretativă. Aceasta se repercutează și asupra raporturilor mutuale cu partenerii săi de grup: basistul Péter Tamás și bateristul Attila Gálfi. Cei trei reușesc să răspundă unei dificile provocări: transfigurarea din unghiul sensibilității jazzistice a profunzimilor creației bartókiene. Cu atât mai mult, cu cât genialul compozitor născut la Sânnicolau Mare a influențat în mod decisiv evoluția esteticii muzical-improvizatorice spre statutul de egal între egali printre avatarurile muzicii contemporane. Aș zice că principalul atu al lui Sárik este claritatea dicțiunii sale pianistice. Acesteia i se adaugă un complex de factori prin care se distinge ca jazzman de elită al scenei maghiare: virtuozitatea tehnică, swing-ul intempestiv, inteligența aranjamentelor, (auto)controlul emoțional, capacitatea de relaționare cu mai tinerii săi acoliți, dar și cu publicul etc., etc.
Renumitul ghitarist vietnamez Nguyên Lê, autentic descoperitor de noi teritorii de fuziune jazzistică, vine la Baia Mare acompaniat de bas-ghitaristul francez Romain Labaye și de percuționistul marocan Rhani Krija. Chiar și în actualul haos cultural mondializat, Lê a reușit să-și mențină propria viziune muzicală și amprenta specifică, recognoscibilă în modul magistral de a configura sinuozități melodice prin intermediul ghitarei sale – exemplar unic, manufacturat la comandă, și asociat lumilor electronice generate via ordinator. Deși volumul acustic al solo-urilor în care se lansează tinde uneori spre niveluri fortissime (pare-se că Lê își ia în serios supranumele de Jimi Hendrix al Vietnamului), revelațiile quasi-transcendentale rămân o constantă a artei sale.
Sper ca succintele notații de mai sus să fie luate ca o recomandare demnă de onorat pentru ediția 2025 a Festivalului One Jazz (www.onejazz.ro), din șarmanta urbe situată între sudul Maramureșului și nordul Transilvaniei.
Text de Virgil Mihaiu.
***
Cântat de Radio Guerrilla.
