Este evident că mutarea ambasadelor la Ierusalim tulbură ape mult mai adânci decât cele ale politicii contemporane. Când cineva e sau nu de acord cu Israelul, judecă de fapt în curenți mult mai ampli chiar și decât campaniile de imagine vechi de zeci de ani. Vorbim despre aceeași măsură cu care e judecat poporul evreu de milenii.

În Talmud nu se vorbește mult despre cei care se împotrivesc Israelului. Mii de pagini sunt scrise despre cum să trăiești ca evreu și doar câteva rânduri despre ura celorlalți. Asta spune multe: un evreu e mult mai preocupat de cum să trăiască decât de părerea celorlalți despre el. Și asta îl face extrem de nepopular. Să îți pese de relația ta cu Divinitatea cel puțin la fel de mult ca de ceilalți e, de multe ori, de neiertat pentru cei care îți așteaptă ajutorul, fie cu neputință, cu obrăznicie sau cu fățărnicie.

Talmudul explică anti-semitismul printr-un joc de cuvinte. Sinai este muntele pe care Moise a primit poruncile, codul valorilor morale și judiciare, și care au stat la baza vieții evreiești. Un alt cuvânt care sună aproape identic, sinah, înseamnă ură. “De ce ne-a fost dată Torah pe muntele Sinai?”, se întreabă rabinii. “Pentru că marea ura, sinah, teribila ura împotriva evreilor, vine din Sinai”, răspund ei.

Rabinii spun că ura împotriva Israelului a venit când acesta a început să le arate celorlalți cum se poate trăi cu un Dumnezeu unic prin propriul exemplu. Așa cum le-a fost arătat pe Sinai.

Sau, cum zicea cineva, popoarele nu i-au urât pe evrei că l-au omorât pe Isus, i-au urat că l-au adus.

Și noi? Ne mutăm? Mai stăm?