La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a cincea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă viața ta ar fi un festival, cum s-ar chema și ce fel de festival ar fi?

Concursul s-a încheiat astăzi, 19 august, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 20 august. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Andreea ne-a trimis din nou unul din textele finaliste.

***

Îmi dedic puțin timp mie. Găsesc un loc liber, preferabil în afara orașului, unde cerul este lipsit de nori, iar corul de stele este dirijat de Luceafăr. Atunci și acolo festivalul începe.

Știu că am nevoie de ajutor, în unele situații nu pot să mă descurc singură, așa că apelez la prieteni. Cu ei alături de mine voi putea asambla totul și ne vom bucura de rezultatul final împreună. Scot ghirlandele cu luminițe pentru a da puțină viață locului, în această seară luna nu este destul de puternică cât să vedem foarte bine.  Așezăm pe jos pernele mari și fotoliile beanbag, confortul este important, să îți imaginezi că stai pe un nor. Aranjăm mesele și le umplem cu tot ce ne-a trecut prin cap să cumpărăm din supermarket. Unii dintre noi au adus și mâncare gătită, sarmalele parcă au fost pregătite special pentru mine. Într-o parte, la puțină distanță de locul principal, sunt așezate câteva chitare acompaniate de o pianină, iar în altă parte un maldăr de cărți așteaptă sa fie citite. Totul este pus la punct, așteptăm să vină invitații. Fiecare și-a invitat cât mai mulți prieteni și, bineînțeles, familia. Nu avem nevoie decât de ei ca să ne simțim bine. Ușor, ușor locul se umple de oameni, murmurul de voci umplând liniștea nopții. Chitarele și-au găsit posesorii și ne încântă urechile cu muzica lor. Sărim dintr-un refren de-al lui Queen la o strofă de-a lui Bittman. Melodiile se schimbă după preferințele oamenilor, iar corul de adulți parcă așteaptă o populară ca să încingă o horă. Însă, luminițele nu țin cu noi și se sting, lăsându-ne în beznă, dar nu lăsăm un mic inconvenient să ne strice distracția, așa că fiecare își scoate telefonul, atmosfera devenind mai ceva ca la un concert.

Mă retrag pentru câteva momente din mijlocul festivalului și îmi îndrept privirea către cer. Până și luna își îndreapta privirea către noi, parcă bucurându-se de veselia noastră. Doar ea știe cât de greu ne este uneori, câte lacrimi sunt vărsate și câte visuri sunt spulberate. Așa zisul ochi al lui Dumnezeu ne privește, ne arată că nu suntem singuri. În mometul acela, sub ochiul protectorului, cu muzica care se audă în surdină, mă întind pe iarbă și zâmbesc mai strălucitor la niciodată.

*Praf de stele – Vița de vie*