Cum recunoști un om care și-a găsit vocația? Ascultând povestea unei tinere devence, medic anestezist în Paris.
Bianca Vesa, medic ATI, i-a mărturisit Carlei Teaha, cu lux de amănunte, cum e să fii în prima linie în lupta cu CoronaVirus în Franța. Bianca, acum din nou la datorie, a cunoscut virusul întâi ca doctor, apoi ca pacient. Interviul a avut loc pe 4 mai, în prima zi de când Bianca s-a vindecat și s-a întors iar pe secția de Anestezie și Terapie Intensivă, a doua ei casă.
Aici puteți asculta în întregime podcastul #ROZ103 cu Bianca Vesa.
“Simțeam ca nu particip…că puteam să fac mai mult. Făceai altceva când lumea arde, știi? Apoi am început și noi să primim”. Intr-o discuție personală, seriosă și cu umor, românca povestește cum inițial spitalul ei, specializat pe oncologie, nu accepta pacienții COVID-19 și cum asta i-a dat un sentiment de inutilitate. Își amintește că la fel a simțit și în momentul masacrului de la Bataclan.
Regretul că se află altundeva decât pe câmpul de luptă a urmărit-o și acasă, după ce s-a contaminat de la unul dintre pacienți. Cu protocoalele de partea ei, conștientă că el va fi sursa ei de infectare, a ales să-și riște viața: “Am avut o intubație dificilă, un pacient care a fost foarte, foarte dificil de intubat și a trebuit să-l ventilez. (…) Ai recomandări să nu mai ventilezi pacientul dacă e Covid, dacă face stop să nu-l masezi. Cum să nu-l masezi? Pacienți care nu au antecendente. Nu ai cum! (…) Nu puteai să-l lași să moară.”.
Apoi au urmat 4 săptămâni în care Bianca a devenit pacient COVID-19 și în care a ales să se trateze acasă, locuind singură. O lună în care colegii ei medici au aprovizionat-o, i-au verificau starea telefonic, de mai multe ori pe zi, și au raționat pentru ea când nu mai era în stare. “4-5 zile după, fix perioada de incubație, am început să am durereri de mușchi, mialgie, a început să mă doară gâtul, să vomit, pur și simplu am leșinat la lucru.”
Și când a suspectat că are tromboză, și-a făcut singură injecțiile anticoagulante acasă. Descrie cu umor momente grele prin care a trecut, dar nu regretă că a ales să se trateze așa. A revenit la spital vindecată, dar în prima zi i-a fost așa de rău, încât s-a intors acasă pentru încă 1 săptămână. “Am avut câte puțin din toate, așa ca să le înțeleg perfect. Partea cea mai grea au fost durerile musculare, mialgiile – eram foarte obosită și trebuia să stau întinsă, dar nu puteam să stau nicicum pentru că mă durea totul foarte tare. Și partea cu cefaleea, cu durerile de cap pe care nu l-am mai avut niciodată atât de intense.”
Acum e veselă, vorbește cu drag despre meseria la care a visat din copilărie (cu toate că nici unul dintre părinții ei nu sunt medici), despre specialitatea pe care și-a ales-o, despre anii de studenție din Timișoara, despre motivele pentru care ar reveni în România și îi încurajează pe tinerii medici la început de drum să-și urmeze visele și să aibă curaj.
Aici puteți asculta în întregime podcastul #ROZ103 cu Bianca Vesa.
Mulțumim, Bianca, pentru că ne-ai împărtășit emoțiile și experiențele tale, noi am învățat multe de la tine. Chapeau!
