La sfârșitul săptămânii trecute am lansat noul sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră. Și am vrut, după o pauză cam lunguță, să știm doar ce faceți și cum sunteți la momentul citirii articolului și ascultării promo-ului de pe post.

Concursul se încheie joi, 22 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 23 octombrie.

Textul Nataliei dă startul acestui nou sezon și este unul din textele finaliste.

***

Suntem în mașina albă veche din 1998, oferită cu împrumut de prietenul nostru Popa și am o revelație, am o stare de claritate și lumină în gânduri.

Realizez că am 35 de ani și sunt suma tuturor emoțiilor și trăirilor mele intense din ultimii ani. Simt că sunt exact unde ar trebui să fiu, mă simt bine cu mine, în corpul meu și cu acest suflet imperfect. Ultimele luni au fost atât de intense, dar după multe griji și gânduri, simt pace și iubire.

Acest drum pietruit de Moldova mă zdruncină și mă face recunoscătoare. Am o viață magică, am un soț excepțional cu care am o comunicare profundă, o fetiță în care am pus toată iubirea și praful meu magic. Abia acum, după 5 ani, totul se cerne și abia acum văd frumusețea și plăcerea de a fi instant mamă, femeie, soție, avocat și copil iubit. Venim de la părinții mei cu care savurez relația pe care o avem și mă bucur că am maturitatea de care nu am dat dovadă până acum pentru că îi înțeleg și simt că au dat tot ce au știu mai bine să fiu cine sunt astăzi.

Mă gândesc așa, cumva, cu multă lumină, la oamenii care s-au perindat prin viața mea și de la care am învățat câte ceva. De fapt, ei m-au învățat să știu ce îmi doresc, ce mă face să mă simt bine, ce mă răscolește și ce mă împlinește. Mă bucur de toți cei care sunt acum în viața mea.

Sunt fericită și recunoscătoare pentru toți anii de yoga și meditație, de corpul meu flexibil, de iubirea pe care o învăț în fiecare zi și de discuțiile cu mine care mă ajută să înțeleg ce vreau și ce mă împlinește. Mi-a făcut doar bine pauza de social media de 2 luni, simt că nu am pierdut nimic, ba chiar am câștigat ce așteptăm de multă vreme – zenul meu.

Astăzi știu cine sunt și cine vreau sa fiu, știu că îmi place să ofer, dar să și primesc, știu că pot trăi cu mine doar dacă sunt directă și sinceră, știu că răbdarea este ce îmi lipsește (încă) pentru că doar cu răbdare și cu ajutorul Universului am ajuns în plină pandemie să zbor cu balonul deasupra pământului la 1000 de metri ca să inspir aer curat în timp ce admiram răsăritul.

Sunt mândră să fiu mama Liei, simt că am cel mai echilibrat emoțional copil pe care aș fi putut să îl am și mă bucur să îi fiu mamă, are ochii mei și asta mă face să mă simt frumoasă, chiar dacă nimeni nu mi-a spus vreodată că sunt frumoasă. Accept tot mai mult critica de la soțul meu pentru că știu că premisa este iubirea și tot mai mult simt că toate cărțile pe care le-am citit s-au așezat pe policioarele corecte ale creierului meu.

Mă simt unică, mă simt împlinită, mă simt echilibrată hormonal și mental, simt că trebuie să fac mai mult pentru mine și corpul meu, dar nu trebuie să ajung la perfecțiune. Îmi place că nu sunt perfectă și că învăț în fiecare zi cum să fiu cea mai bună versiunea a mea.

Mă simt asumată, simt că am integrat experiențele vieții în ceea ce simt și ce sunt acum. Sunt fragilă, dar sunt și puternică. Am intuiție bună, iar asta mă ajută mult, îmi accept tristețea și bucuria deopotrivă. Am realizat că sunt un bun ascultător, iar ultima discutie cu prietenul meu (și client) rus, izolat undeva într-o pădure siberiană, m-a facut să vibrez de emoție în timp ce îmi povestea la telefon în limba rusă, limbă pe care acum o iubesc, cum freamătă pădurea, cum dansează toamna printre crengile de mesteacăn. Am văzut cu ochii închiși pădurea lângă mine, am inspirat din aerul curat și i-am mulțumit pentru acest moment profund care m-a dus în operele lui Tolstoi.

Simt în profunzime ideea de flow, merg în flow și sunt flow, iar asta mă face să simt aici și acum că trăiesc.

Scriu pentru că atunci când va fi din nou greu să citesc să îmi aduc aminte că poate fi bine. Abia acum simt ce spunea Rumi – What you seek is seeking you.