I won’t be late for this, late for that,
late for the love of my life
And when I die alone, when I die alone,
when I die I’ll be on time
În 2016, trupa indie-folk americană The Lumineers au scos cel de-al doilea album de studio, intitulat Cleopatra. Curând au devenit America’s Sweethearts, datorită sound-ului specific și a baladelor cu mult suflet în ele, în ciuda faptului că Jeremiah Fraites (tobe, percuție), unul din fondatorii trupei, a afirmat la un moment dat că nu reinventează roata, iar melodiile lor sunt melodii simple care au la bază idei simple. Și că oricine știe să cânte la un instrument poate cânta o melodie Lumineers. Cu toate acestea, The Lumineers au ceva ce alții nu au, și reușesc să spună povești în mod direct, vers cu vers, cuvânt după cuvânt, și să lase totuși impresia ca there’s more.
Albumul Cleopatra conține mai multe melodii, însă cinci dintre ele sunt strâns legate, formând o narațiune completă. Și anume balada Cleopatrei, bazată pe experiența reală a solistului Wesley Schultz. Legenda (a se citi chiar el în multiple interviuri) spune că într-un taxi, Wesley a cunoscut femeie șofer a cărei povești de viață l-a inspirat în crearea personajului Cleopatrei. O întâlnire între doi oameni, câteva minute din viață, au dus la fundamentul pentru un întreg album. Încă o dovadă a faptului că – și aici îmi asum riscul de a livra o platitudine grosolană – inspirația își trage seva din micile momente, din întâmplări și din experiențe personale. Dacă suntem puțin atenți.
The Lumineers au lansat videoclipurile pentru Sleep on the floor, Cleopatra, Ophelia și Angela în dezordine, ca să zic așa. Dacă videoclipul pentru Sleep on the floor a apărut al doilea și spectatorii care nu se prinseseră încă urmărind firul narativ al versurilor celor 4 melodii (chiar 5, cu My Eyes) s-au prins că EXISTĂ o conexiune între cele două, după lansarea următoarelor clipuri, a fost clar pentru toată lumea că povestea Angelei/Cleopatrei este una mai complexă, și că cele 4 videoclipuri trebuie aranjate în ordinea corectă pentru a desluși povestea și a întregi tabloul.
La un an după toate acestea, spre bucuria tuturor, trupa a compilat toate cele de mai sus într-un scurtmetraj de 24 de minute (ca să nu trebuiască s-o facem noi), și așa s-a născut The Ballad of Cleopatra (mai jos). O baladă despre “ce-ar fi fost dacă“, o baladă a deciziilor pe care am fi putut să le luăm, a vieții pe care am fi putut să o avem, a lui “dacă totuși…” și în final, a lui “sunt ceea ce sunt astăzi în ciuda a ceea ce nu am făcut și datorită a ceea ce am ales“. Și asta nu poate niciodată să fie o greșeală.
Sursă foto cover aici.
