Săptămâna trecută m-a vizitat la Muzeul Hărților o prietenă. Dintr-una într-alta m-a întrebat: ”Care este cea mai veche hartă?”, iar eu i-am răspuns că dacă mă întreabă asta atunci sper că are timp, măcar o oră, să îi explic. Și asta pentru că această întrebare antrenează automat o alta: ”Ce este aceea o hartă?”, iar această întrebare o alta: ”Ce este aceea o hartă azi sau acum câteva sute de ani?”… Și așa mai departe.
În ziua de azi DEX-ul ne spune că harta este o ”reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței Pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice”, iar acesta este modul în care și noi ne raportăm azi la hartă, fie că este într-un atlas, pe bordul mașinii sau pe telefon.
Harta nu a fost însă dintotdeauna percepută astfel și nu a fost decât destul de târziu folosită pentru orientare. Iată mai jos câteva știați că-uri legate de hărți:
– Babilonienii sunt primii care folosesc cele patru puncte cardinale și văd Pământul ca fiind rotund
– Grecii antici sunt cei care au introdus numele de latitudine și longitudine și care abordează științific harta, erorile de pe acestea provenind doar din lipsa instrumentelor de măsurare folosite; spre cinstea lor, unde nu cunoșteau ce se afla lăsau liber, un spațiu alb;
– Din antichitate și până târziu, pentru orientare se foloseau itinerarii, un soi de ghiduri rutiere asemănătoare hărților de metrou de azi, în care erau trecute așezările și timpul (zilele) necesar pentru a ajunge dintr-un loc în altul;
– În evul mediu existau două tipuri de ”hărți”: hărțile simbolice/ teoretice și hărțile practice. Hărțile simbolice ale lumii – cunoscute ca mappa mundi – sunt legate de creșterea importanței Bisericii, care prin intermediul acestor hărți/charte reprezenta vizual dogma creștină; acestea erau reprezentări scolastice ale unui univers teoretic și nu erau folosite de călători sau comercianți care foloseau itinerariile amintite mai sus.
– Hărțile practice utilizate în evul mediu sunt în majoritate hărți de navigație, faimoasele portulane. Portulanele sunt hărți/charte făcute de navigatori pentru navigatori. Inițial ele reprezentau doar zona Mediteranei și a Mării Negre iar cel mai interesant este că se concentrau pe conturarea clară a coastelor și a formelor acestora, fără detalii despre interior, care rămâneau albe, nedesenate. Arta realizării de portulane era o afacere de familie iar cei care le desenau erau foarte conservatori, harta era copiată cu atenție și în detaliu, inclusiv în folosirea culorilor care aveau, fiecare, o anumită simbolistică. Aceste portulane sunt remarcabil de corecte, chiar și astăzi.
Astăzi, mappa-mundi se mai păstrează puțin mai multe de 1000 iar portulane câteva sute. La Muzeul Hărților veți putea vedea vitralii pe care sunt pictate còpii ale unor mappa-mundi și o serie diversă de hărți antice realizate după scrierile geografului grec antic, Claudius Ptolemeu.
