Ce film ți-a dat MINDFUCK?

Revista Radio Guerrilla

2 aprilie 2020

21 comentarii

Aștept răspunsuri în comment-uri…

Știu că termenul ăsta de mindfuck e un clișeu ordinar, dar… Cumva se aplică… Ce film te-a tăvălit? Mental sau emoțional…

Sunt curios cine, cum și la ce filme și-a scurtcircuitat creierul sau sufletul.

La mine, lista e destul de mare, căci eu asta îmi doresc de la filme, să-mi înnoade neuronii și să-mi arate lucruri pe care nu le pot vedea neapărat în mod obișnuit…

Cu greu, o lista de trei filme ar arata așa:

• Santa Sangre (reg. Alexandro Jodorovsky, 1989)

Nu cred că mai e cazul să vorbim despre ce figură importantă în cultura recentă este Jodorovsky, nici despre aura lui de savant nebun pe care încă o afișează, asta contrar vârstei. Cert e că ăsta e un film la care m-am uitat hipnotizat, sedus fiind de toate implicațiile lui.

Și da, l-am văzut după Holy Mountain… Și da, mi-a plăcut mai mult decât Holy Mountain, motivul fiind că e mai personal, mai uman, mai cu picioarele pe pământ, mai sensibil și mult mai puțin filosofic.

Santa Sangre e mult mai aproape de cinema chiar și decât El Topo. E visceral, e un elogiu adus matriarhatului, incestului și relațiilor toxice.

Și, pe lângă toate astea, e și unul din filmele pe care le-am revăzut de cele mai multe ori.

• Following (reg. Christopher Nolan, 1998)

Alt mare regizor, care a plesnit numai capodopere în cinema: Memento, Prestige, Inception, Interstellar, Dunkirk, Batman (The Trilogy)…

Dar… a existat un film chiar înainte de Memento. Ăsta este filmul de debut al lui Cristopher Nolan, făcut cu un buget aproape inexistent.

În schimb, rar am văzut ceva care să mă țină atât de intens atent la ce se întâmplă pe ecran. Și rar am văzut un așa mare maestru al suspansului clădind tensiune din nimic.

Văzând debutul regizoral al lui Nolan, nu ai cum să nu-i prevezi viitorul de stâlp al cinematografiei contemporane. Efectiv, când am văzut Following, mi-a explodat capul, dându-mi seama că ăsta e posibil să fie unul din cele mai bune filme minimaliste făcute vreodată.

• Au Poste! (reg. Quentin Dupieux, 2018)

În primul rând, pe ăsta puteți să-l vedeți chiar pe HBO GO. Căutați “Keep an eye out”.

După care, mă simt obligat să vă spun că Dupieux este maestrul absolut al comediilor absurde. E totuși omul care a făcut în “Rubber” un cauciuc să prindă viață și să înceapă să omoare oameni random. A făcut un film despre un cauciuc criminal în serie…

Au Poște! este un film care funcționează perfect din punct de vedere dramatic. Este genul de film care te răsplătește dacă ai răbdare și nervi să-l vezi până la sfârșit.

Doar că, se întâmplă atât de multe în camera aia de interogatorii de la poliție unde se desfășoară acțiunea, încât după vreo oră și un pic (atât ține filmul) ai și uitat de unde ai plecat.

Mindfuck total!