No, primiti cu colidu’? Cum îi datina #ROZ, ultima ediție din an devine gazda colindătoarelor. Anul acesta surorile Hojda, de la MA-RA-MU, vin să ne bucure cu colinde și doine culese din zona Maramureșului.

Francesca Hojda (mezina familiei, cântă de la 3 ani, studentă la Relații Internaționale și Studii Europene), Ligia Hojda (semifinalistă Vocea României), Flavia Hojda (actriță, finalistă X-Factor) și Maria Hojda (Premiul 3 Vocea României, finalistă Megastar, actriță) s-au născut în Sighetul Marmației, într-o familie în care muzica și tradițiile sunt la loc de cinste. Alături de fratele lor Iuliu și împreună cu frații Ulici, Pavel și Corneliu, și-au dorit să creeze un spațiu în care tradiționalul și arhaicul să își găsească loc în contemporan. Așa s-a născut proiectul muzical MA RA MU.

Diseară, în eterul feminin vor păși fetele, superbele surori. Sunt absolut minunate, bine-ar fi să fiți pe lângă un radio de la 19 la 21.

Până atunci, faceti cunoștintă cu ele citind răspunsurile lor la chestionarul emisiunii.

ROZ, emisiune prezentată de Farmacia Sensiblu, locul unde sănătatea întâlnește frumusețea.

1. Cine nu ești tu?

Francesca: Eu sunt Francesca, dar îmi place să mi se spună Franci. În rest nu prea știu cine sunt, încă mă descopăr.

Flavia: Nu sunt Ioana D’Arc…

Maria: Nu sunt ce am fost ieri și nici ce voi fi peste câteva clipe. Cu toate astea, sunt și ce am fost ieri și ce voi fi peste câteva clipe.

Ligia: Nu sunt vreun extraterestru pierdut pe pământ.

2. Dacă te-ai mai naște o dată și ai avea posibilitatea să îți alegi sexul, ce ai alege?

Francesca: Aș alege tot sexul feminin. pentru că  pur și simplu nu m-aș vedea altcumva, mă simt foarte bine așa.

Flavia: Cred că aș alege tot femeie.

Maria: Aș alege tot sexul feminin.

Ligia: Sexul feminin.

3. De ce?

Francesca: Pentru că  pur și simplu nu m-aș vedea altcumva, mă simt foarte bine așa.

Flavia: Apreciez mult prea tare puterea și natura feminină încât astăzi să îmi doresc să fiu altceva decât ceea ce sunt. Mă simt bine în pielea mea de femeie. Dacă aș fi răspuns la întrebarea asta când eram mică sau în perioada adolescenței, aș fi spus băiat. Am copilărit multă vreme la țară. Acolo aveam libertatea să fiu așa cum simțeam eu. Mă regăseam mai degrabă făcând lucruri care în mod obișnuit erau asociate cu băieții, nu mă sinchiseam de julituri și vânătăi, de insecte sau de lupte, și îmi plăcea să construiesc lucruri cu lemnele, cuiele și uneltele pe care le găseam prin curte.

Maria: Pentru că apreciez: delicatețea, complexitatea, profunzimea, blândețea. Pentru că suntem puternice, sensibile și jucăușe în același timp; pentru că suntem creative și atente la nevoile celor din jur. Pentru că suntem ‘’căsuța’’ tuturor oamenilor care au existat și vor exista pe pământ, până când se vor face copii ca în ‘’Minunata lume nouă’’.

Ligia: Pentru sensibilitatea, gingășia, blândețea, înțelegerea, curajul, creativitatea, răbdarea, finețea, forța interioară, darul de a da viață.

4. Din ce ți-ai câștigat primii bani?

Francesca: Primii bani i-am câștigat pe la vreo 3 ani, în urma unui premiu câștigat la un festival de muzică.

Flavia: În vacanțele de vară mergeam să lucrez pe fooddtruck-ul mătușii mele din Italia, vindeam băuturi, cartofi prăjiți și sendvișuri la festivaluri. În felul ăsta am avut oportunitatea de a vizita aproape tot sudul Italiei.

Maria: Din colindă 🙂

Ligia: Am participat la un concurs de chitară clasică, unde câștigasem premiul II, eram în clasa a 5-a și era primul meu an de studiu. Dar dacă ar fi să mă gândesc la job-uri, prin liceu, prin clasa a 10-a, m-am angajat în perioada de vacanță la o florărie din oraș. Făceam buchete. Era tare fain în lumea și tainele florilor.

5. Cu ce e diferă viața ta fața de cum ți-ai imaginat-o în copilărie?

Francesca: Nu diferă enorm, însă mi-am imaginat că la vârstă asta deja îmi voi lansa propria muzică și voi avea multe concerte. Din păcate încă nu am reușit, dar anul acesta îmi propun să o fac.

Flavia: În copilărie aveam o imaginație tare bogată și îmi doream să fiu multe lucruri: scriitoare, astronaut, cântăreață, gimnastă, pictor, arhitect. Nu m-am gândit niciodată să fiu actriță, dar dădeam performance-uri secrete în fața copacilor. Într-un fel nu e atât de diferită pentru că prin natura meseriei pe care mi-am ales-o pot să trăiesc și alte vieți.

Maria:  Trebuie să îmi asum mai multe lucruri decât mi-am imaginat în copilărie. Nu am văzut încă oameni care pot să zboare ca păsările cerului.

Ligia: Pe vremea când eram copil visam că o să cânt, că o să locuiesc într-o căsuță de lemn într-o  pădure, că o să ne facem trupă cu fetele. Ei bine, am revenit la muzică, ne-am făcut și trupă, MA RA MU, una chiar mai complexă, dar acum sunt și cu picioarele pe pământ și nu doar cu capul în aer.

6. Ce ai vrea să nu te mai întrebe niciodată oamenii?

Francesca: Aș vrea ca oamenii să nu mă mai întrebe niciodată care a fost cel mai fericit moment din viața mea. Mi se pare că trecem prin atât de multe experiențe minunate, încât e imposibil să le clasifici.

Flavia: Cine te crezi să…?

Maria: Nu simt să răspund la întrebarea asta. 🙂

Ligia: Nu stiu, nu m-am gândit la asta. O să cercetez.

7. Gheișă sau fată în casă?

Francesca: Ambele?

Flavia: Gheișă.

Maria: Ambele.

Ligia: Ambele.

8. Cel mai fain sfat pe care l-ai primit de la bunica ta?

Francesca: Cred că cel mai fain sfat pe care l-am primit de la bunica mea a fost să nu uit să am grijă de mine.

Flavia: Bunica mă sfătuia mai mult prin fapte. Cu siguranță am învățat de la ea demnitatea și iubirea față de oameni și, cel mai important, am învățat ce înseamnă credința. Era o femeie de la țară, tare înțeleaptă și respectată de oamenii din toate câmpurile sociale. Îi proteja și îi ajuta pe cei saraci și discriminați dar putea să fie prietenă și cu un profesor universitar. Gândindu-mă acum la ea cred că, în felul ei, a fost un apărător al drepturilor omului în comunitatea satului. Mi-a fost tot timpul un exemplu, și astea sunt doar câteva din lucrurile pe care le-am învățat de la ea.

Maria: Să mergem cu Dumnezeu înainte!

Ligia: ”Să sii mare nu-i mirare, să sii om îi lucru mare. Siți de omenie” (bunica și bunicul) Când făceam vreo boacănă sau o supăram cu ceva ne spunea ”Vai, mânca-v-ar ce nu-i rău”. ”Siți cumincioare!” era vorba celelilate bunici. Erau blânde, curajoase, ocrotitoare, încrezătoare, puternice, cu resptect față de muncă, față de oameni, față de datina străbună. Ambele bunici ne-au sfătuit să avem credință, nădejde și să pornim la drum cu Dumnezeu.

9. La ce crezi că se gândesc oamenii când se uită la tine pentru prima oară?

Francesca: Hmm… am făcut un joculeț cu colegii de la facultate în care a trebuit să ne exprimăm prima impresie despre o persoană și apoi ceea ce credem acum, după ce ne cunoaștem puțin. Majoritatea mi-au spus că s-au gândit cât de drăguță/ frumoasă/cuminte/sensibilă sunt.

Flavia: Privind la rece, de cele mai multe ori se întâmplă ca oamenii să obseve prima oara frumusețea. Mi-a luat mult timp să conștientizez și să accept asta, mai ales că în adolescență nu puteam să mă privesc așa. Și încă mă simt incomod de fiecare dată când mi se spune asta. Niciodată nu mi-am dorit ca frumusețea exterioară să fie un lucru atât de important. Totuși , îmi place să cred că e mai degrabă vorba despre prezența și energia mea.

Maria: Ei știu cel mai bine la ce se gândesc.

Ligia: Nu știu, probabil care dintre Hojde sunt. :)) S-a întâmplat recent. Suntem confundate câteodată.

10. Cum ar trebui să fii și nu ești?

Francesca: Ar trebui să fiu mai perseverentă și organizată. Deseori încep ceva cu entuziasm, apoi mă blochez și nu mai am energie să continui. Ăsta este unul dintre lucrurile pe care vreau și trebuie să le schimb la mine.

Flavia: Încerc să evoluez în fiecare zi, acceptandu-mă așa cum sunt.

Maria: Cred că sunt exact așa cum trebuie să fiu în momentul ăsta, cu toate calitățile și defectele. Sunt într-o continuă transformare…

Ligia: Ar trebui să fiu mai curajoasă, mai încrezătoare. Sunt, dar mai am de lucru la acest capitol.

11. Peste cine ai vrea să dai în baie „din greșeală”?

Francesca: Peste nimeni =) Totuși, daca interpretez întrebarea ca: De cine ai vrea să te ciocnești când intri într-o baie, cred că ar fi Ariana Grande.

Flavia: Cum ar fi să dai în baie din greșeală peste Regina Elisabeta a II-a ? Cred că nu aș vrea să dau peste nimeni în baie, mi s-a întâmplat și mi se pare extrem de stânjenitor.

Maria: Peste Alexandra-copilul din mine și peste Alexandra Maria-bătrâna/înțeleapta din mine. Mi-ar plăcea să aflu că ele m-au chemat și că baia e doar o fațadă a marelui portal în care  urmează să intrăm.

Ligia: Din greșeală aș vrea să dau, indiferent de spațiu, de ”Uca” din șatra căsuței de lemn de la bunici. Să îi dau o îmbrățișare.

12. Ce trebuie să facă un bărbat pentru a-ți atrage atenția? Dar o femeie?

Francesca: În general, oamenii îmi atrag atenția, la o prima vedere, când au simț estetic, un stil mai vintage, boem, însă când vine vorba de o relație de prietenie îmi place să am lângă mine oameni deschiși, generoși, entuziasmați, inteligenți. Dacă un băiat dansează foarte bine, mi-a captat atenția instant. =)

Flavia: Îmi plac oamenii care sunt pasionați de ceea ce fac, care sunt în armonie cu ei înșiși. Nu cred că trebuie să facă ceva anume, doar să fie cine sunt, apreciez onestitatea la oameni.

Maria: Nimic. Să fie așa cum sunt. Atunci când simt că rezonez cu cineva, atracția și apropierea vin de la sine.

Ligia: Să fie. (Respectuos, sensibil, curajos, blând,ocrotitor, înțelept, inteligent, jucăuș, prezent; să fie de omenie). La fel și în cazul femeilor.

13. Care ți se pare cel mai nasol lucru la a fi femeie? Dar cel mai mișto lucru?

Francesca: Cred că cel mai nasol lucru la a fi femeie este că, de fiecare data când ieși din casă noaptea/seara singură, trăiești cu frica de a nu fi agresată sau mai rău. Da, se întâmplă lucrul ăsta și în cazul băieților, dar procentajul este mult mai mare la femei. Cred că cel mai mișto lucru e puterea, forța pe care o avem încât să dam naștere.

Flavia: Mi se pare că încă nu li se arată femeilor îndeajuns de mult respect, și cel mai nasol mi se pare faptul că abuzul se întâmplă și e acceptat în societate. Cel mai mișto lucru… intuiția feminină e unică și specială.

Maria: Ne implicăm foarte mult și ne este greu să ne detașăm. Asta mi se pare nasol și fain deopotrivă.

Ligia: Sensibilitatea unei femei este o calitate de preț și o forță.  Doar că uneori poate să lase senzația de prea fragil, că te rupi ca o trestie iar, chiar și acum, în anumite situații, femeile sunt subestimate.

14. La ce “treabă bărbătească” te descurci mai bine decât ei?

Francesca: Pentru mine, diviuziunea aceasta nu exista. Sunt doar treburi.

Flavia: Nu clasific treburile în felul ăsta, cred că fiecare om, în funcție de abilitățile pe care le are, de voința și energia de care dispune, poate să facă orice. Cu toate astea există lucruri de care sunt interesați mai des bărbații decât femeile și invers, poate și datorita stereotipurilor pe care le-am învățat de mici. Am observat că de multe ori femeile sunt subestimate pe nedrept doar din cauza genului. În excursiile mele de enduro cu bicicleta pe munte, într-un timp foarte scurt, am început să mă dau mai bine decât majoritatea bărbaților, sau cel puțin cot la cot cu ei.

Maria: Nu știu. Fiecare cu treaba lui.

Ligia: Nu știu dacă mă pricep mai bine sau dacă pot să le numesc treburi bărbătești dar în familie bunicul, tata sau fratele se ocupau, în general, de aceste activități. Mă descurc la căratul lemnelor, la făcutul focului, la lucru cu bormașina, în anumite situații.

15. Cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut în ultimele 24 de ore?

Francesca: În general fac multe lucruri stupide, dar în ultimele 24 de ore nu am avut timp =) Voi spune totuși un lucru stupid care mi se întâmplă mai nou de fiecare data când merg într-un mall. MĂ ÎMPIEDIC PENTRU CĂ E MULT PREA FIN ȘI DREPT PE JOS =))) Ei, pe asta nu cred că ați mai auzit-o, dar chiar așa e.

Flavia: Am trimis emailul destinat unei persoane alteia.

Maria: Deocamdată nu am făcut nimic stupid, dar mai este timp. 🙂

Ligia: Mi-am scăpat telefonul pe jos, s-a crăpat mai tare.