Dragostea te-a făcut să mergi ca un ceas de aur supraponderal.
Moaşa ţi-a pălmuit tălpile şi ţipătul tău dezgolit
Şi-a ocupat locul printre elemente.
Ecoul vocilor noastre amplificînd venirea ta. Statuie nou-născută.
Într-un muzeu expus curenţilor de aer, goliciunea ta
Ne umbreşte adăpostul. Stăm de jur-împrejur goi precum pereţii.
Nu îţi mai sînt mamă
Doar norul ce distilează o oglindă pentru a-şi reflecta lenta
dispariție în bătaia vîntului.
Noapte de noapte, fluturele respiraţiei tale
Se zbate printre trandafirii roz veştejiţi. Mă trezesc şi ascult:
O mare-ndepărtată mi se-agită în ureche.
Un plînset şi mă împiedic de pat, greoaie ca o vacă şi înflorată
În victoriana mea cămașă de noapte.
Gura ta se deschide limpede ca a unei pisici. Pătratul ferestrei
Îşi albeşte stelele palide şi le înghite. Iar acum tu experimentezi
Intonaţiile tale insuportabile;
Vocale transparente se-nalţă precum baloanele.
(traducere de Iulian Tănase)
Sursa foto: aici.
