De ceva ani mă tot întreb dacă nu cumva ideea de cultură generală este deja depășită și învechită. Mie nu mi se pare, însă uitându-mă în jur observ acele carențe care mie mi-ar fi adus certuri acasă când eram mic.
Câți oameni sunt în lume? Ce înseamnă timp? În ce zona climatică este situată țara noastră? Soarele se rotește în jurul Pământului?! Toate aceste întrebări pot părea puerile, însă răspunsurile sunt hotărâtoare și dacă nu le știi… e clar cine și ce ești. Da, dragă cititorule, ar trebui să te simți prost (de două ori) în cazul în care nu știi să răspunzi corect la chestiunile de mai sus.
Astăzi începe școala și poate că e momentul să trag un semnal de alarmă. Să punctez câteva din carențele educației parentale și instituționalizate. Părinții uită cât de responsabili sunt în fața micuților. Uită că trebuie să dea un exemplu, iar când aceștia bagatelizează informații doar pentru că ei nu știu cu ce se mănâncă, această atitudine se transmite și celor mici. Ce se întâmplă mai apoi? Copilul care nu și-a văzut părintele punând mâna pe o carte în viața lui, nu va avea insuflată această acțiune aproape indispensabilă unui om normal în 2018.
Sursă foto aici.
Desigur, lipsa de cunoștințe a părinților, coroborată cu lipsa lor crasă de interes, îi duce pe micuți în conul de umbră al informațiilor pseudoștiințifice. Părinții sunt influențați de ceea ce văd, așa că vina pentru toate câte se întâmplă o voi arunca în brațele jurnaliștilor. Dacă e să merg mai departe pe fir, vina o poartă aproape exclusiv televiziunile.
Pe de altă parte școala, instituția care ar trebui să ne pregătească viitorul țării, nu vrea să se schimbe. Suntem în 2018 și funcționăm după metehne care au fost născute în anii ‘60. E inadmisibil în condițiile în care astăzi, mai peste tot în lume se folosește ideea de gamefication (învățarea prin joc). Dar cred că asta e o altă discuție la care o să revin, o discuție lungă și care ne va enerva.
Poate că tehnologia ne va ajuta să ieșim din zona gri a educației. Poate că Google și Smartphone-ul ne vor deveni indispensabile. Asta nu trebuie să ne sperie, ci trebuie să ne impulsioneze să gândim o strategie nouă. Și poate că cele două instrumente nu ar trebui să lipsească de la școală.
Și asta pentru că job-urile noastre au murit, iar ale lor încă nu s-au inventat!
Sursă foto aici.
In mare sunt de acord cu articolul de mai sus.
Singura portiune simplificata ar fi intrebarea: “Ce înseamnă timp?”
Filozofi, fizicieni si matematicieni inca nu au raspuns complet la aceasta intrebare.
– Este diviziunea zilei in portiuni masurabile uniforme.
– Este o dimensiune a universului nostru pe care nu o putem manipula.
– Mediu omogen și nedefinit, analog spațiului, în care ne apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor
Ce este timpul?
Sorin, aceasta poate fi o tema excelenta pentru Vocea ascultatorului.
De acord cu Adi, cunoatem foarte multe modalitati de masurare a timpului, exprimate in unitati de masura ata de subiective noua, ,raportate existentei noastre umile. Dar ce este de fapt Timpul, spatiul, Spatiu-Timp?
Anticipand ca pentru unii alea-s retorice omul vroia sa ajunga undeva….mai departe de cele lumesti.Pe mine m-a amuzat aia cu:”Soarele..”.Oricum ceea ce filozofezi acolo e destul de real,dar te-ai legat de un amanunt.