Am avut cântec… în Expirat.

În lupta cu emoțiile, eu nu câștig niciodată. Sau cel puțin așa era până s-ajung pe scena din Expirat. Poate de vină e locul, sau oamenii, sau poate și una, și alta. Nu știu cum s-a făcut, dar încă de la probele de sunet m-am simțit cumva de-a casei.

Merg prin Expirat de când am dat cu urechile de muzica alternativă românească, așa că cel puțin o dată pe săptămână sunt în primul rând la câte un concert. Nu mai are rost să vorbesc despre șocul de a fi invitată să cânt în deschiderea concertului The Amsterdams de miercuri, 11 aprilie, așa că vă zic direct despre ziua cu pricina.

Eu nu sunt superstițioasă de fel, dar am visat 3 zile la rând că mă urc pe scenă și ceva mă face să o dau în bară. Așa că vă puteți imagina că o frică, două, trei erau prezente când am pus piciorul pe scenă. Dar fusesem de atâtea ori acolo, încât m-am simțit mai sigură ca oricând. Și jumătatea mea de oră de pe scenă a trecut așa repede încât, sincer, dacă nu ar fi urmat Day Day imediat după mine, aș mai fi stat pentru o piesă, zece, o sută.

Surpriza a venit din partea lui Andrei Hațegan care, după ce am terminat de cântat, m-a găsit în backstage și, emoționat că taman ce le reinterpretasem pe scenă piesa ”Arrows”, mi-a propus să o cântăm împreuna în timpul show-ului lor. Încercam să par cât de cât detașată și stâpână pe situație, dar pe dinăuntru urma să explodez. Și am cântat-o împreună. Și nu-mi aduc aminte cum a fost (nu de la cele prea multe shot-uri de Kamikaze, ci de la emoții); știu doar că m-am simțit incredibil.

Ce vreau eu de fapt să spun cu textul ăsta e că zona aceasta muzicală în care am început și eu să ma învârt de curând e plină de oameni super. Artiști care te tratează ca pe un egal, oameni care vin la tine după concert și-ți spun că se simt prost pentru că nu auziseră de tine până acum, organizatori cu răbdare și atmosferă prietenoasă. În Expirat m-am simțit exact cum îmi doream să mă simt, înconjurată de prieteni, de cunoscuți, de artiști, de colegi și de oameni faini.

Ana Coman
Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.