Delir de candoare

Eram elev de gimnaziu și distracția aceea costa 50 de lei pentru o noapte întreagă. Trebuia să ai o recomandare din partea cuiva de încredere pentru a fi acceptat la festin. Ne strîngeam vreo 10-15 persoane într-o cameră, așezîndu-ne pe scaune, ca la cinematograf, în fața obiectului dorinței. Ecranul televizorului (în general, alb-negru) conectat la un video player juca funcția de fereastră, o fereastră prin care, măcar pentru o noapte, puteam evada din realitatea sumbră a anilor ’80. Petrecerea începea cu vreo cîteva filme de acțiune, urmate obligatoriu de un film de groază, pentru ca, spre dimineață, cînd multe pleoape erau deja căzute la datorie, să își facă apariția și filmele erotice. Ca niște fiare la Lună urlau hormonii în mine, dar nu despre asta e vorba aici. Într-una dintre aceste nopți (n-am participat, totuși, la prea multe) am luat la cunoștință de fabuloasa existență a lui Bruce Lee. Dintre toți artiștii marțiali care se mișcau pe ecran, de el îmi plăcea cel mai mult.

Dacă cineva mi-ar fi spus atunci că va veni o zi cînd voi ajunge, ca pacient, într-un spital la care ajunsese, tot ca pacient, și Bruce Lee, i-aș fi spus că delirează. Ziua aceasta a venit, totuși, semn că ipoteza acelui prezumtiv delir de candoare nu este deloc una hazardată.

În toamna lui 2008 am petrecut o lună în Hong Kong. Faza cu spitalul am povestit-o în romanul Oase migratoare. În primele zile, am făcut o gastrită urîtă, poate de la climă, poate de la mîncarea foarte diferită de ceea ce mîncăm noi în Europa. Am ajuns la spital, la Hong Kong Baptist Hospital, la urgență, i-am explicat unei doctorițe care e problema, i-am spus că avusesem, cu ani în urmă, ulcer, m-a consultat, apoi m-a invitat să mă dezbrac, m-am întins pe un pat și, al naibii, tipa mi-a vîrît un deget în fund, probabil că asta o fi procedura la medicii cantonezi: cînd te doare stomacul, îți bagă un deget în fund și-ți trece pe loc. Mie nu mi-a trecut pe loc, am luat medicamente vreo cîteva zile și pe urmă n-am mai avut probleme.

La vreo cîțiva ani de la experiența mea asiatică, m-am reîndrăgostit de Bruce Lee. I-am revăzut filmele, am citit despre el, așa am aflat, de exemplu, că n-a fost doar un artist marțial desăvîrșit, ci și un foarte interesant filozof și poet. Adolescent fiind, am simțit, poate, atunci, demult, poezia acelor mișcări, habar n-am, încerc doar să înțeleg punctul de contact al intuiției cu necesitatea. Cînd am citit Evanghelia după Iisus Christos a lui José Saramago, mi-a trecut prin cap că mi-ar plăcea să scriu Evanghelia după Bruce Lee, dar, spre deosebire de Iisus, Bruce Lee a fost ateu, la fel ca Saramago, de altfel.

În ziua aceea de octombrie a lui 2008, cînd am ajuns la urgență, nu știam că, pe 10 mai 1973, Bruce Lee fusese transportat de urgență la Hong Kong Baptist Hospital, ocazie cu care i s-a descoperit un edem cerebral. Mama era atunci însărcinată în cinci luni. Bruce Lee a murit două luni mai tîrziu, pe 20 iulie. Eu m-am născut la începutul lui septembrie, ceea ce înseamnă că soarta nu prea a dorit să fim contemporani unul cu celălalt decît la modul virtual. Totuși, am împărțit amîndoi același spital.

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine